Prescripţia înlătură răspunderea penală în cazul săvârşirii unor infracţiuni cu excepţiile prevăzute de lege.

Termenele de prescripţie sunt prevăzute de Codul penal, iar potrivit art. 155 cursul prescripţiei poate fi întrerupt.

În alin. 3) al art. 155 C. penal se prevede că întreruperea cursului prescripţiei produce efecte faţă de toţi participanţii la infracţiune, chiar dacă actul de întrerupere priveşte numai pe unii dintre ei.

Acest articol de lege, potrivit ştirilor juridice, a fost contestat pe motiv de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că textul criticat încalcă dreptul la apărare, în toate componentele sale, şi, în consecinţă, dreptul la un proces echitabil, prevăzut la art. 6 paragraful 3 din Convenţie, în cazul persoanelor în privinţa cărora procesul penal fie încă nu a început, fie nu a fost desfăşurat. Se arată că prevederile art. 155 alin. (3) din Codul penal au ca efect faptul că, în mod nepermis, un act de drept procesual penal, rezultat al unui raport juridic de drept procesual penal, dintre o persoană determinată şi stat, dobândeşte efecte depline în legătură cu răspunderea penală a unei persoane care are calitatea de terţ faţă de respectivul raport juridic.

Se susţine că o astfel de reglementare lasă deschisă calea arbitrariului şi creează premisele unor abuzuri de drept de natură să violeze grav dispoziţiile constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul la apărare.

Se arată că, în acest fel, se creează premisele juridice ale derulării unui întreg proces penal, fără ca persoana în privinţa căreia textul criticat produce efecte să fie introdusă în cauză sau fără ca aceasta să fie informată cu privire la natura acuzaţiilor ce i se aduc pentru a-şi putea exercita în mod efectiv dreptul la apărare.

Curtea Constituţională a reţinut că împlinirea termenului de prescripţie are ca efect decăderea organelor judiciare din dreptul anterior menţionat. Aşa fiind, este firesc ca îndeplinirea oricărui act de procedură în privinţa faptelor comise să aibă ca efect debutul unui nou termen de prescripţie cu privire la ansamblul faptelor care, împreună, formează infracţiunea sau infracţiunile urmărite, până la împlinirea termenului prescripţiei speciale, conform art. 155 alin. (4) din Codul penal.

În cazul în care aceste infracţiuni au fost săvârşite în participaţie, acelaşi efect se va produce, independent de persoanele care le comit sau îşi aduc aportul la săvârşirea lor. Doar în acest fel poate fi atinsă finalitatea procesului penal, care constă în aflarea adevărului, principiu prevăzut la art. 5 din Codul de procedură penală.

În concluzie, excepţia a fost respinsă, Decizia nr. 443/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 839/2017, ca neîntemeiată.