Legea prevede faptul că nulitatea absolută a unor titluri de proprietate emise în baza legii 18/1991 poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim. Soluționarea acestor cereri este de competența instanțelor de judecată.
Caz practic
Reclamantul primăriei M. în calitatea sa de președinte al Comisiei locale de fond funciar M. a solicitat în contradictoriu cu pârâții A și Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor constatarea nulității absolute a titlului de proprietate eliberat în favoarea pârâtului. Reclamantul a susținut că pârâtul A nu este persoana îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, deoarece nu a dovedit deținerea terenului anterior preluării sale de către statul român.
În mai 2016 judecătoria a respins acțiunea motivat de faptul că lipsește interesul reclamantului în promovarea cererii, deoarece acesta nu a dovedit că pentru suprafața de teren din titlul de proprietate contestat s-a declanșat procedura din legea 18/1991 în ceea ce privește o terță persoană ( să existe o hotărâre de validare a dreptului de proprietate în favoarea altei persoane sau terenul să fi fost solicitat în condițiile legii 18/1991).
Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat apel în cadrul căruia din oficiu instanța a decis sesizarea ÎCCJ pentru a clarifica dacă, în cazul cererii formulate de primar, în calitate de președinte al comisiei locale de fond funciar, cerința interesului legitim este prezumată sau nu.
Care au fost interpretările date de instanțele de judecată?
Conform primei opinii, atât primarul, cât și o entitate căreia legea îi atribuie calitatea procesuală activă în cadrul unei astfel de acțiuni sau o terță persoană trebuie să justifice un interes legitim pentru a promova o astfel de acțiune. Chiar dacă legea îi conferă calitate procesuală activă nu îl scutește pe titularul cererii de a proba existența interesului legitim.
Interesul trebuie interpretat ținând cont de prevederile legii 18/1991, în sensul că desființarea actului eliberat în procedura acestei legi poate fi solicitată doar în cazul în care terenul în cauză face obiectul unei alte cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate, aflată în curs de soluționare dar în lipsa unui litigiu în procedura legii 18/1991 asupra terenului din actul de proprietate contestat nu există interesul primarului de a promova o astfel de acțiune.
Într-o altă opinie, legea conferă calitate procesuală activă pentru promovarea acestei acțiuni pentru două categorii: prima formată din primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și a doua categorie cuprinde alte persoane care justifică un interes legitim. Din prima categorie fac parte reprezentanți ai autorităților publice cu atribuții în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legislației funciare.
Se susține că entitățile din prima categorie nu trebuie să probeze interesul legitim atunci când promovează o cerere de chemare în judecată, pentru că acesta este subînțeles, deoarece îndeplinesc atribuții specifice în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, iar calitatea procesuală activă dată de legiuitor presupune și existența interesului legitim.
Ce a decis ÎCCJ?
ÎCCJ a pronunțat Decizia 51/2017 care a fost publicată în Monitorul Oficial 751 din 20 septembrie 2017. Codul de procedură civilă stabilește că orice cerere poate fi formulată doar dacă titularul acesteia justifică un interes, adică un folos practic, imediat care să justifice punerea în mișcare a procedurii judiciare. Dacă folosul practic aparține celui care promovează acțiunea, atunci ne aflăm în fața interesului legitim.
Sunt cazuri când acțiunea nu este promovată de titularul dreptului, ci de alte persoane, organizații, autorități cărora legea le recunoaște posibilitatea de a porni procesul. În astfel de situații, cererile sunt promovate fără ca cei care le introduc să aibă un interes personal, ei acționând pentru apărarea drepturilor sau intereselor legitime ale unor persoane aflate în situații speciale sau pentru a ocroti un interes de grup sau general.
Legiuitorul a reglementat posibilitatea ca în materia fondului funciar primarul să aibă calitatea procesuală de a promova acțiuni ce au ca obiect nulitatea absolută a titlurilor de proprietate. Scopul urmărit de legiuitor este motivat de interesul intrării în legalitate a actelor emise în baza legii 18/1991, a rezolvării cererilor formulate în materie funciară pentru ocrotirea intereselor persoanelor ale căror drepturi la reconstituire au fost încălcate.
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca orice titular al cererii legate de domeniul funciar să își probeze interesul, atunci nu ar fi indicat în lege cele două categorii de subiecte de drept care pot fi titularii unei astfel de cereri, ci ar fi precizat că poate fi promovată de orice persoană care justifică un interes. Această condiție a interesului legitim va fi analizată doar în cazul cererilor promovate de alte persoane decât primarul, prefectul, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților al căror interes este prezumat.
În concluzie, ÎCCJ admite sesizarea și stabilește că, în cazul cererii formulate de primar, în calitate de președinte al comisiei locale de fond funciar, cerința interesului legitim este prezumată.