Aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancţionate contravenţional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
Potrivit noutăţilor legislative s-a pus problema cine poate fi considerat agent constatator. Art. 9 din Ordonanţa nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, reglementează aceste aspecte.
Astfel, constatarea contravenţilor se poate face de inspectorii din cadrul Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, prin intermediul terminalelor de interogare, poliţia rutieră, prin intermediul terminalelor de interogare, personalul poliţiei de frontieră, personalul Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere – S.A. care efectuează controlul.
Potrivit ştirilor juridice, aceste prevederi legislative au atras unele critici, în acest sens fiind sesizată curtea Constituţională pentru a se pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocată.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că personalul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România – S.A. nu se regăseşte între categoriile de agenţi constatatori enumeraţi iar compania amintită nu poate împuternici tot personalul să efectueze acte de constatare a contravenţiilor.
Se consideră că nu există un tratament egal între contravenienţi, atât timp cât constatarea contravenţiilor nu se face de către persoanele stabilite prin lege, ci contrar acesteia, prin mijloace tehnice care nu pot înlocui persoane, eludându-se astfel şi dispoziţiile art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, care stabilesc elementele procesului – verbal de constatare a contravenţiei, respectiv posibilitatea contravenientului de a face obiecţiuni la procesul – verbal. Aşa fiind, se apreciază că textele de lege criticate “îngrădesc dreptul la egalitate în faţa legii prin raportare la art. 15, 16 şi 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, respectiv dreptul la încheierea unui proces – verbal sancţionator cu respectarea cerinţelor obligatorii prevăzute” de acest act normativ.
Curtea Constituţională a reţinut că, constatarea contravenţiilor se face cu ajutorul mijloacelor tehnice, de către: inspectorii din cadrul Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, prin intermediul terminalelor de interogare; poliţia rutieră, prin intermediul terminalelor de interogare; personalul poliţiei de frontieră care îşi desfăşoară activitatea în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat a României, prin intermediul terminalelor de interogare.
De asemenea, constatarea se face şi de către personalul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România – S.A., desemnat anume, prin consultarea sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare şi control al rovinietei. Acest sistem informatic permite înregistrarea în format electronic a informaţiilor privind achitarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere, gestiunea datelor privind vehiculele pentru care tarifele au fost achitate, monitorizarea şi controlul achitării tarifului de utilizare şi de trecere.
Prin urmare excepţia de necosntituţionalitate nu poate fi reţinută, fiind respinsă prin Decizia nr. 306/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 728/2017.