Sintagma “locul accidentului” este lipsită de previzibilitate?


Constituie infracţiune părăsirea locului accidentului, fără încuviinţarea poliţiei sau a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei, de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto, aflat în procesul de instruire, ori de către examinatorul autorităţii competente, aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, implicat într-un accident de circulaţie.

Art. 338 alin. 1 C. penal reglementează această infracţiune, articol de lege care a constituit motiv de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat încalcă principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei, dreptul la un proces echitabil, precum şi principiul reglementării prin lege organică a infracţiunilor, a pedepselor şi a regimului executării acestora. Consideră, astfel, că dispoziţiile art. 338 alin. (1) din Codul penal nu îndeplinesc cerinţele de claritate, precizie, previzibilitate şi accesibilitate a legii.

În acest sens se arată că, potrivit prevederilor art. 75 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, “accidentul de circulaţie” este acel eveniment care întruneşte, cumulativ, trei condiţii: s-a produs pe un drum deschis circulaţiei publice ori şi-a avut originea într-un asemenea loc; a avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau a mai multor persoane ori avarierea a cel puţin unui vehicul sau alte pagube materiale; în eveniment a fost implicat cel puţin un vehicul în mişcare. În schimb, sintagma “locul accidentului” nu este definită de niciun act normativ.

Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 338 alin. (1) din Codul penal au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie şi ale art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale – invocate şi în prezenta cauză – şi faţă de critici similare.

S-a considerat, potrivit ştirilor juridice, că din motive de tehnică legislativă, pentru a nu încărca inutil textul incriminării, noţiunea de “accident de circulaţie” nu este explicitată în norma de incriminare, având în vedere că este definită în art. 75 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Curtea a reţinut că elementul material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 338 alin. (1) din Codul penal constă în acţiunea de părăsire a locului accidentului, care se poate realiza în două modalităţi, respectiv printr-un act de comisiune, ce presupune plecarea efectivă de la locul accidentului, şi prin acte de omisiune – neîntoarcerea la locul accidentului a persoanei care l-a părăsit legal, în baza dispoziţiilor art. 338 alin. (3) lit. b) sau c), ori neoprirea la locul accidentului.

Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi reţinută, fiind respinsă prin Decizia nr. 340/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 696/2017.