În cazul procedurii de evacuare se prevede că pârâtul chemat în judecată, nu poate formula cerere reconvenţională, de chemare în judecată a altei persoane sau în garanţie, pretenţiile sale urmând a fi valorificate numai pe cale separată.

Potrivit ştirilor juridice, cele prevăzute mai sus care îşi au temeiul legal în art. 1.043 alin. 1) C. procedură civilă, au constituit motiv de invocare a unei excepţii de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că procedura prevăzută de art. 1.043 din Codul de procedură civilă lipseşte pârâţii de posibilitatea formulării unei cereri reconvenţionale prin care să solicite instanţei un drept de retenţie, ă această procedură nu este accesibilă şi previzibilă şi că încalcă dreptul la un proces echitabil.

Curtea Constituţională a reţinut că a mai analizat textul legal criticat dintr-o perspectivă similară şi a constatat constituţionalitatea acestuia prin Decizia nr. 576 din 29 septembrie 2015.

Astfel, Curtea a reţinut că spre deosebire de acţiunea în evacuare promovată pe calea dreptului comun, în cadrul procedurii speciale pârâtul nu are posibilitatea formulării unor asemenea cereri, situaţie care se justifică prin caracterul urgent al soluţionării cererii principale şi prin caracterul sumar al dezbaterilor care privesc condiţiile în care pârâtul ocupă imobilul, precum şi obligaţia acestuia de a părăsi imobilul. Însă pârâtul poate invoca apărări de fond privind temeinicia motivelor de fapt şi de drept ale cererii, inclusiv lipsa titlului reclamantului, astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 1.043. De altfel, Curtea a mai reţinut că cererile menţionate de dispoziţia legală criticată pot fi promovate în cadrul unui litigiu distinct.

Prin urmare prin faptul că pârâtul nu poate formula cerere reconvenţională nu este de natură a afecta caracterul echitabil al procedurii, având în vedere că, potrivit art. 1.043 şi următoarele din Codul de procedură civilă, procedura evacuării este una contradictorie, în cadrul căreia pârâtul poate depune întâmpinare şi are posibilitatea de a-şi formula apărările necesare.

Trebuie să reţinem că principiul egalităţii armelor constituie o garanţie a dreptului la un proces echitabil care urmăreşte crearea unui just echilibru procesual între părţile aflate într-un litigiu, însă acest principiu nu presupune o egalitate formală, în sensul reglementării unor proceduri identice indiferent de statutul juridic sau calitatea procesuală a părţilor, ci o egalitate materială, în sensul că prin procedurile, chiar diferit reglementate, să se ajungă la echitate procesuală între părţi, cu alte cuvinte să se ajungă la o egalitate de rezultat.

Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă prin Decizia nr. 467/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 677/2017.