Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor numiţi în condiţiile legii, sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului.

Art. 451 alin. 2) C. procedură civilă prevede că instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. 

Articolul menționat mai sus, potrivit știrilor juridice, a constituit motiv de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate s-a susținut că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece nu prevăd şi situaţia în care o parte procesuală este absolventă a unei facultăţi de drept şi solicită, în cazul obţinerii unei soluţii favorabile, părţii adverse, care nu este absolventă a unei facultăţi de drept, plata onorariului avocatului ales.

Curtea Constituțională a reținut că prerogativa instanţei de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocaţial convenit, prin prisma proporţionalităţii sale cu amplitudinea şi complexitatea activităţii depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenţii, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să îi fie opozabil. Or, opozabilitatea cuantumului faţă de partea potrivnică, care este terţ în raport cu convenţia de prestare a serviciilor avocaţiale, este consecinţa însuşirii sale de instanţă prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanţa dobândeşte caracter cert, lichid şi exigibil.

Mai mult, s-a reținut că părţile absolvente ale unei facultăţi de drept pot beneficia de asistenţă juridică de specialitate, nefiind obligate să se reprezinte singure, astfel încât nu se poate aprecia că normele legale supuse controlului de constituţionalitate aduc atingere principiului constituţional al egalităţii în drepturi, deoarece acestea se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.

Prin urmare s-a respins excepția de neconstituționalitate, prin Decizia nr. 471/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 673/2017.