Standardizarea naţională este reglementată de Legea nr. 163/2015 iar activitatea de standardizare naţională se realizează de către Asociaţia de Standardizare din România – ASRO care este organismul naţional de standardizare recunoscut prin hotărâre a Guvernului, notificat Comisiei Europene şi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Art. 8 din legea menţionată mai sus prevede că standardele române, standardele europene, standardele internaţionale şi documentele de standardizare europeană şi internaţională, inclusiv proiectele lor, sunt considerate documentaţii ştiinţifice în sensul Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, şi sunt protejate prin drepturi de autor. De asemenea reproducerea integrală sau parţială şi difuzarea standardelor române, europene şi internaţionale şi a documentelor de standardizare europeană şi internaţională se admit numai dacă există în prealabil acordul scris al organismului naţional de standardizare.

Acest articol de lege a fost contestat pe motiv de neconstituţionalitate iar potrivit ştirilor juridice a fost sesizată Curtea Constituţională în acest sens.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că textele de lege criticate sunt de natură a pune în pericol apărarea dreptului la informaţie. Arată că standardele solicitate de acesta în cauza în soluţionarea căreia a ridicat excepţia de neconstituţionalitate au valoare de act normativ, întrucât conţin reguli necesare, suficiente şi posibile, conform art. 6 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, şi “sunt folosite de pârâtă în mod necesar şi suficient (deci nu opţional) pentru a aplica legea, a folosi niveluri maxim admisibile de zgomot, a efectua măsurătorile după anumite reguli şi, în general, pentru a-şi desfăşura activitatea”.

Curtea Constituţională a reţinut că definiţia standardului este dată de art. 2 pct. 1 din Regulamentul Uniunii Europene nr. 1.025/2012 care precizează că standardul reprezintă o specificaţie tehnică, adoptată de un organism de standardizare recunoscut, pentru aplicare repetată sau continuă, a cărei respectare nu este obligatorie.

S-a considerat că în condiţiile în care dreptul de autor dă naştere unor drepturi patrimoniale rezultate din utilizarea operei, condiţionarea obţinerii standardelor de plata unei sume de bani care reprezintă, în fapt, contravaloarea utilizării obiectului dreptului de autor nu contravine dreptului la informaţie.

Curtea constată că nu poate fi reţinută critica formulată de autorul excepţiei, întrucât textele de lege supuse controlului de constituţionalitate nu interzic accesul liber la o informaţie de interes public, ci doar consacră caracterul de documentaţie ştiinţifică a anumitor standarde, plasându-le în sfera de aplicare a Legii nr. 8/1996, ceea ce le conferă un regim diferit de cel al actelor normative cu care autorul excepţiei pretinde că ar putea fi asimilate.

Astfel, a respins excepţia de neconstituţionalitate invocată, prin Decizia nr. 365/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 578/2017.