Codul de procedură penală a stabilit la art. 145 că după încetarea măsurii de supraveghere tehnică, procurorul informează, în scris, în cel mult 10 zile, pe fiecare subiect al unui mandat despre măsura de supraveghere tehnică ce a fost luată. După ce este informată, persoana supravegheată are dreptul de a lua cunoștință, la cerere, de conținutul proceselor-verbale în care sunt consemnate activitățile de supraveghere tehnică efectuate. Procurorul trebuie să asigure, la cerere, ascultarea convorbirilor, comunicărilor sau conversațiilor sau vizionarea imaginilor rezultate din activitatea de supraveghere. Cererea poate fi formulată în 20 de zile de la data comunicării informării scrise.
Procurorul poate amâna efectuarea informării sau prezentării suporturilor pe care sunt stocate activitățile de supraveghere dacă acest fapt ar putea duce la perturbarea desfășurării urmăririi penale, punerea în pericol a siguranței victimei, martorilor sau a membrilor familiilor acestora sau apar dificultăți în supravegherea tehnică asupra altor persoane din cauza respectivă. Rețineți că amânarea se poate dispune cel mai târziu până la terminarea urmării penale sau până la clasarea cauzei.
Care a fost obiectul excepției de neconstituționalitate?
Excepția a fost ridicată în cadrul contestațiilor formulate împotriva încheierii pronunțate de judecătorul de drepturi și libertăți prin care s-au autorizat măsuri de supraveghere tehnică a autorilor excepției, constând în interceptarea comunicațiilor, supraveghere video, audio sau prin fotografiere, în mediul ambiental sau în spații publice, localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice pentru 30 de zile.
A fost criticată lipsa accesului liber la justiție în etapa care intervine odată cu informarea persoanei supravegheate. Întreg conținutul art. 145 C.p.p. lipsește persoanele interesate de posibilitatea de a se putea adresa unei instanțe de judecată pentru a contesta măsura.
Supravegherea tehnică presupune proceduri care înseamnă intruziuni majore în viața privată a unei persoane. Convenția pentru drepturile omului a stabilit că orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de aceasta au fost încălcate are dreptul de a se adresa unei instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea ar fi cauzată de persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor oficiale. Art 145 C.p.p încalcă principiul constituțional al accesului liber la justiție.
Ce a decis CCR?
CCR a pronunțat Decizia 244/2017 care a fost publicată în Monitorul Oficial 529 din 6 iulie 2017. Analizând textele Codului de procedură penală, CCR constată că supravegherea tehnică poate fi dispusă în cursul urmăririi penale.
În cadrul urmăririi penale in rem, persoana vizată de măsura de supraveghere tehnică nu are nicio calitate în dosarul penal, astfel încât împotriva sa nu este formulată nicio acuzație. În cazul urmăririi penale in personam, persoana vizată de supraveghere poate fi suspect, iar dacă s-a pus în miscare acțiunea penală, persoana vizată poate avea calitatea de inculpat în procesul penal.
Știrile juridice arată că în cazul urmăririi penale in personam și atunci când s-a pus în mișcare acțiunea penală, dispunerea măsurii supravegherii tehnice nu este condiționată de calitatea deținută în dosarul penal. Astfel, pot fi supuse măsurii supravegherii tehnice inclusiv cei care nu au calitatea de suspect sau inculpat în dosarul penal.
CCR constată că indiferent de soluția pronunțată de judecătorul de cameră preliminară în cadrul verificării legalității și temeiniciei soluției de renunțare la urmărirea penală, prevederile din Codul de procedură penală nu permit acestuia să se pronunțe asupra legalității măsurii supravegherii tehnice.
Știrile juridice arată că metodele speciale de supraveghere tehnică sunt: interceptarea comunicațiilor sau a oricărui tip de comunicare la distanță (interceptarea, accesul, monitorizarea, colectarea sau înregistrarea comunicărilor telefonice), accesul la un sistem informatic (orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate sau aflate în relație funcțională, dintre care unul sau mai multe asigură prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unui program informatic ), supravegherea video, audio sau prin fotografiere (fotografierea persoanelor, observarea sau înregistrarea conversațiilor, mișcărilor sau altor activități ale acestora) și localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice (folosirea unor dispozitive care determină locul unde se află persoana sau obiectul la care sunt atașate).
CCR apreciază că autorul excepției de neconstituționalitate s-a referit la imposibilitatea oferită de legiuitor persoanei supuse măsurii supravegherii tehnice de a beneficia de o cale de atac împotriva încheierii prin care se dispune măsura de supraveghere tehnică.
Potrivit principiilor constituționale și prevederilor din Convenția privind drepturile omului, această persoană ar trebui să aibă posibilitatea de a se adresa instanței cu o acțiune în care să se refere la încălcarea suferită și să obțină și reparația corespunzătoare.
CCR constată că textul de lege stabilește că modalitatea de contestare a legalității măsurii supravegherii tehnice determină excluderea unor persoane care nu are nicio calitate în dosarul penal. Practic, posibilitatea măsurii supravegherii tehnice se referă la inculpat, în cadrul procedurii de cameră preliminară, după trimiterea în judecată, precum și în cadrul procedurii de cameră preliminară atunci când se soluționează plângerea împotriva soluției de clasare, dacă în cauză a fost pusă în mișcare acțiunea penală.
Și autorii excepției de neconstituționalitate nu au nicio calitate în dosarul penal în care au fost autorizate măsurile de supraveghere tehnică. Aceștia nu au avut posibilitatea de a se adresa instanței de judecată în cadrul unui recurs pentru a putea fi analizată legalitatea măsurii dispuse.
În concluzie, CCR admite excepția de neconstituționalitate a art. 145 C.p.p. care nu permite contestarea legalității măsurii supravegherii tehnice de către persoana vizată de aceasta, care nu are calitatea de inculpate și stabilește că este neconstituțională.