Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, prevede că persoana vătămată într-un drept al său prin emiterea unei ordonanţe de Guvern poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă.

Conform art. 9 alin. 4) din legea de mai sus, în situaţia în care decizia de declarare a neconstituţionalităţii este urmarea unei excepţii ridicate în altă cauză, acţiunea poate fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Acest articol de lege, potrivit ştirilor juridice, a fost contestat pe motiv că se încalcă dispoziţiile constituţionale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că se conferă subiecţilor de drept posibilitatea să obţină reexaminarea unor raporturi juridice care s-au consolidat definitiv, prin stingerea dreptului la acţiune (prin prescripţie sau decădere) şi care reprezintă tot facta praeterita, ceea ce ar echivala cu atribuirea unor efecte “pentru trecut” a actului jurisdicţional al Curţii.

S-a motivat că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece în virtutea puterii numai pentru viitor a deciziilor Curţii Constituţionale, acestea se aplică exclusiv situaţiilor juridice în curs de constituire, modificare sau stingere la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, precum şi situaţiilor juridice care se vor naşte, modifica sau stinge după acest moment, incluzând aici şi efectele viitoare ale situaţiilor juridice trecute.

S-a susţinut că sunt încălcate dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, deoarece art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 oferă posibilitatea declanşării unui litigiu în care urmează să se repună în discuţie raporturile juridice născute în intervalul ce precede publicării unei decizii de neconstituţionalitate asupra unei excepţii de neconstituţionalitate, care poate fi invocată fără limită în timp, până ce ordonanţa Guvernului încetează să mai producă efecte.

Curtea Constituţională a reţinut că persoana vătămată poate solicita anularea actului administrativ individual, putând invoca oricând pe parcursul procedurii desfăşurate în faţa instanţei de contencios administrativ excepţia de neconstituţionalitate a oricăror dispoziţii din legi sau ordonanţe ale Guvernului, care au legătură cu soluţionarea cauzei.

Scopul art. 9 alin. 4 din Legea nr. 554/2004 este de a disciplina conduita procesuală a persoanelor vătămate prin ordonanţe ale Guvernului, sub aspectul termenului în care acestea pot formula acţiunea în contencios administrativ în vederea remedierii vătămării produse prin actul declarat neconstituţional. Legiuitorul nu face decât să limiteze dreptul la acţiune al persoanei vătămate sub aspect temporal, tocmai ca expresie a principiului securităţii şi stabilităţii raporturilor juridice, în lipsa dispoziţiilor art. 9 alin. (4), acţiunea în contencios administrativ împotriva ordonanţelor Guvernului întemeindu-se exclusiv pe norma cuprinsă în art. 9 alin. (1), deci putând fi admisibilă oricând.

Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă prin Decizia nr. 226/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 538/2017.