Martorii sunt un element important în probatoriu din acest motiv şi consemnarea declaraţiilor acestora necesită o atenţie sporită.
Consemnarea declaraţiilor acestora va avea loc în scris iar în declaraţie se consemnează întrebările adresate pe parcursul ascultării, menţionându-se cine le-a formulat, şi se menţionează de fiecare dată ora începerii şi ora încheierii ascultării.
În cursul urmăririi penale, art. 123 alin. 2) C. procedură penală prevede că audierea martorului se înregistrează prin mijloace tehnice audio sau audiovideo, dacă organul de urmărire penală consideră necesar sau dacă martorul solicită expres aceasta şi înregistrarea este posibilă.
Însă acest alineat nu a fost interpretat corect şi a făcut obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate.
Excepţia de neconstituţionalitate invocată arată în motivare că dispoziţiile art. 123 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, în condiţiile în care nu impun, sub sancţiunea nulităţii, obligativitatea înregistrării declaraţiilor martorilor audiaţi în faza urmăririi penale. Apreciază că o astfel de obligaţie în sarcina procurorului ar reprezenta o garanţie esenţială a respectării principiului loialităţii administrării probelor, precum şi a dreptului la un proces echitabil.
De asemenea, se susţine că neînregistrarea audierilor realizate în cursul urmăririi penale, precum şi nemenţionarea unui motiv concret şi credibil care să justifice lipsa înregistrării, afectează în mod grav credibilitatea declaraţiei date în cursul urmăririi penale, mai ales raportat la faptul că urmărirea penală este o fază nepublică a procesului penal, iar avocatul nu are posibilitatea de a participa la audierile realizate în faza urmăririi penale in rem.
Curtea Constituţională a reţinut că dispoziţiile art. 123 alin. (2) din Codul de procedură penală dispun în sensul că, în cursul urmăririi penale, audierea martorului se înregistrează prin mijloace tehnice audio sau audiovideo, dacă organul de urmărire penală consideră necesar sau dacă martorul solicită expres aceasta şi înregistrarea este posibilă.
Se susţine că , în comparaţie cu vechile prevederi, art. 110 alin. (5) din Codul de procedură penală, legiuitorul nu a mai prevăzut expres obligaţia organului de urmărire penală de a înregistra audierea martorilor. În acest context, Curtea a reţinut că, potrivit art. 123 alin. (1) din Codul de procedură penală, transpunerea în formă scrisă a declaraţiei martorului urmează regulile prevăzute pentru consemnarea declaraţiei suspectului sau inculpatului. Totodată, în cazul audierii martorului sunt aplicabile regulile generale în materia audierii persoanelor cuprinse în secţiunea 1 a capitolului II al titlului IV din Codul de procedură penală.
De asemenea, s-a observat că, în cazul în care apreciază că i s-a adus o vătămare prin neînregistrarea prin mijloace tehnice audio sau audiovideo a audierii martorului, inculpatul are posibilitatea, până la închiderea procedurii de cameră preliminară, să solicite înlăturarea acestui mijloc de probă, potrivit art. 282 alin. (1) şi alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală.
Prin urmare prin prevederile mai sus menţionate nu se aduc atingere dispoziţiilor constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă prin Decizia nr. 222/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 514/2017.