Centura de siguranţă şi obligaţia ca aceasta să fie purtată constituie întotdeauna un subiect de actualitate. Destul de des asistăm la campanii din partea Poliţiei Rutiere prin care se atrage atenţia asupra necesităţii portului centurii de siguranţă.

Această obbligativitate este reglementată în art. 36 din O.U.G. nr. 195/2002 unde se prevede: “Conducătorii de autovehicule şi tractoare agricole sau forestiere şi persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcţie cu centuri sau dispozitive de siguranţă omologate trebuie să le poarte în timpul circulaţiei pe drumurile publice, cu excepţia cazurilor prevăzute în regulament”.

Chiar dacă această obligaţie este în beneficiul tuturor, potrivit ştirilor juridice nici aceeastă dispoziţie nu a scăpat criticilor de neconstituţionalitate, fiind invocată o excepţie de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că obligaţia de purtare a centurii de siguranţă încalcă dreptul fundamental la viaţă şi principiul egalităţii în drepturi, instituind o restrângere a exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, care nu este conformă art. 53 din Constituţie. Astfel, în cazul de faţă, restrângerea nu este prevăzută de lege, ci prin ordonanţă de urgenţă, iar excepţiile de la această regulă sunt prevăzute de regulamentul de aplicare a actului normativ, act normativ cu forţă inferioară legii. Se mai susţine că fiecare ocupant al unui autovehicul trebuie lăsat să aprecieze asupra beneficiilor şi riscurilor pe care le presupune purtarea centurii de siguranţă, dată fiind realitatea circulaţiei pe drumurile publice, care implică şi alte situaţii decât impactul dintre autovehicule sau dintre acestea şi corpuri dure.

Curtea Constituţională a reţinut că obligaţia prevăzută de normele legale criticate este instituită în mod obiectiv egal, în sarcina conducătorilor de autovehicule şi persoanelor care ocupă locuri prevăzute prin construcţie cu centuri sau dispozitive de siguranţă ori omologate de a le utiliza şi reprezintă o măsură de ordin legislativ menită să asigure protejarea vieţii, sănătăţii şi integrităţii fizice a persoanelor, iar necesitatea impunerii unei astfel de obligaţii a fost dovedită de studii care au relevat că purtarea centurilor sau a dispozitivelor de siguranţă reduce riscul producerii unor accidente mortale sau cu consecinţe grave pe drumurile publice.

Această obligaţie respectă exigenţele Uniunii Europene, concretizate în prevederile Directivei Consiliului Uniunii Europene din 16 decembrie 1991 privind utilizarea obligatorie a centurilor de siguranţă şi a sistemelor de fixare a copiilor în scaune în vehicule, cu modificările ulterioare.

Curtea reţine că instituirea obligaţiei conducătorilor de autovehicule şi a persoanelor care ocupă locuri prevăzute prin construcţie cu centuri sau dispozitive de siguranţă omologate de a le purta în timpul circulaţiei pe drumurile publice şi a excepţiilor de la aceasta nu echivalează cu restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale. Astfel a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate, soluţie regăsită în Decizia nr. 145/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 509/2017.