Hotărârea pronunţată în soluţionarea cererii de strămutare a constituit motiv de sesizare CCR


Strămutarea procesului poate fi cerută pentru motive de bănuială legitimă sau de siguranţă publică. Potrivit legislaţiei cererea de strămutare se judecă de urgenţă, în camera de consiliu şi cu citarea părţilor în proces.

În art. 144 alin. 2) C. procedură civilă se prevede că hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare şi este definitivă. Articol care a fost contestat pe motive de neconstituţionalitate, fiind invocată o excepţie de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit ştirilor juridice, s-a susţinut că în comparaţie cu contestaţia în anulare hotărârea dată asupra strămutării nu este echitabilă.

Se susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile Constituţionale. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate arată că este prejudiciat de prevederile art. 144 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 508 alin. (4) din Codul de procedură civilă potrivit cărora “Hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată“, întrucât se încalcă principiul dublului grad de jurisdicţie.

Curtea Constituţională a constatat că a mai soluţionat această excepţie de neconstituţionalitate prin Decizia nr. 46/2017 unde Curtea a reţinut că strămutarea este un incident procedural cu privire la instanţa sesizată, care urmăreşte asigurarea unor condiţii optime pentru desfăşurarea activităţii de judecată, înlăturând orice suspiciune legată de nepărtinire şi obiectivitate în soluţionarea cauzelor deduse judecăţii. Ca atare, pronunţarea asupra cererii de strămutare nu implică judecarea aspectelor ce privesc fondul cauzei, astfel încât, în vederea împiedicării tergiversării soluţionării aspectelor ce privesc drepturile şi obligaţiile ce rezultă din raporturile juridice deduse judecăţii, legiuitorul a instituit o procedură simplificată de judecată, ce implică judecarea cererii de strămutare în camera de consiliu, cu citarea părţilor, dând expresie în acest fel principiului contradictorialităţii şi al respectării dreptului la apărare.

Mai mult trebuie să avem în vedere că hotărârea pronunţată asupra strămutării este susceptibilă de a fi atacată prin căile extraordinare de retractare, respectiv poate fi formulată contestaţia în anulare, ori, după caz, revizuirea, fiind astfel constituite garanţii suplimentare pentru realizarea accesului la justiţie.

În concluzie, critica de neconstituţionalitate nu poate fi reţinută excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă, soluţie pe care o regăsim în Decizia nr. 99/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 509/2017.