Pe fondul creșterii faptelor de violență domestică, legiuitorul a decis ca victima să poată fi apărată de agresorul său prin emiterea unui ordin de protecție. Acesta se emite la cererea victimei de către instanța de la domiciliul acesteia pe o durată de 6 luni cu posibilitatea prelungirii. Ordinul se emite în 72 de ore de la depunerea cererii. Acțiunea este scutită de taxă de timbru, iar instanța poate amâna pronunțarea cel mult 24 de ore urmând să motiveze hotărârea în 48 de ore de la pronunțare.
Hotărârea prin care se dispune ordinul de protecție este supusă recursului în 3 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților și de la comunicare dacă s-a dat fără citarea lor. Rețineți că ordinul de protecție este executoriu. Cel care încalcă ordinul de protecție săvârșește infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești, iar pedeapsa este închisoarea de la o lună la un an.
În general, prin ordinul de protecție se solicită evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, chiar dacă acesta este proprietar, reintegrarea victimei și a copiilor în locuința familiei, limitarea dreptului de folosință al agresorului doar asupra unei părți din locuință (dacă acest lucru este posibil ca victima să nu intre în contact cu agresorul), obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, de reședință, de locul de muncă al acesteia, interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități frecventate de victimă.
Violența în familie are loc dacă este săvârșită de un membru de familie împotriva altui membru. Legiuitorul a definit că membru de familie sunt ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora și cei deveniți rude prin adopție, soțul/soția, fostul soț/soție, și persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc, tutorele sau altă persoană care exercită în fapt sau în drept drepturile față de persoana copilului, reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală sau handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale.
Caz practic
Într-un dosar ce are ca obiect emiterea unui ordin de protecție, instanța a decis că cererea este inadmisibilă pentru că nu este îndeplinită condiția conviețuirii victimei cu agresorul la data formulării cererii pentru emiterea ordinului. Victima a formulat apel în cadrul căruia a invocat excepția de neconstituționalitate a sintagmei „în cazul în care conviețuiesc”. Legiuitorul a definit că membri de familie sunt și persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc.
Autoarea excepției consideră că această condiție impusă de legiuitor victimelor violenței în familie este greu de realizat, în sensul că cererea pentru emiterea unui ordin de protecție să fie admisă doar dacă victima locuiește cu agresorul la data formulării cererii. Existența unei astfel de condiții este contrară scopului pentru care a fost adoptată legea. Acest fapt ar presupune ca pentru a obține un ordin de protecție, victima să se mute înapoi cu agresorul, să se asigure că poate proba acest aspect, să formuleze cererea de emitere a ordinului și apoi, dacă mai poate, să părăsească imobilul.
Există în lege diferențe între cei care pot cere un ordin de protecție fără să existe condiția suplimentară a conviețuirii. Astfel, în cazul soțului/soției sau fostului soț/fostei soții nu se impune vreo cerință suplimentară pentru ca aceștia să fie considerați membri de familie, în cazul concubinilor, aceștia pot fi considerați membri de familie doar în cazul în care conviețuiesc.
Astfel, a fost sesizată CCR pentru a se pronunța cu privire la constituționalitatea sintagmei “în cazul în care conviețuiesc”.
Care au fost opiniile instanțelor de judecată?
Practica instanțelor cu privire la modul de interpretare al acestei sintagme a fost diferit. Majoritatea instanțelor au apreciat că, pentru a se admite cererea de emitere a unui ordin de protecție, este necesar ca persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii să conviețuiască la momentul depunerii solicitării de ordin de protecție.
Au fost și instanțe care au considerat că persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii trebuie să fi conviețuit, dar nu neapărat la data depunerii cererii de emitere a ordinului de protecție.
Ce a decis CCR?
CCR a pronunțat Decizia 264/2017 care a fost publicată în Monitorul Oficial 468/22.06.2017. Știrile juridice arată că CCR a apreciat că cerința conviețuirii impusă persoanelor care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii nu este o condiție rezonabilă, pentru că poate duce la respingerea cererii pentru emiterea ordinului, chiar dacă s-ar constata că au avut loc acte de violență ce pun în pericol viața, integritatea fizică sau psihică sau libertatea victimei.
Această cerință impusă de legiuitor contravine principiului constituțional conform căruia autoritățile publice au obligația de a respecta și ocroti viața intimă, familială și privată a persoanei. Practic, condiționarea prin lege a emiterii ordinului de protecție de conviețuirea victimei cu agresorul presupune o încălcare a obligației autorităților publice de a ocroti viața privată a cetățenilor.
În concluzie, CCR admite excepția de neconstituționalitate și stabilește că sintagma „în cazul în care conviețuiesc” din art. 5 lit. c) din legea 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, este neconstituțională.