Suspendarea procesului civil poate interveni din mai multe motive prevăzute de legislaţie. Astfel aceasta poate fi voluntară, de drept sau facultativă. În ceea ce priveşte suspendarea facultativă, aceasta a atras atenţia în mod special fiind sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justitţie pentru a se pronunţa asupra chestiunii de drept.

Articolul supus atenţiei, potrivit ştirilor juridice, este art. 413 alin. 1) pct. 2 C. procedură civilă care prevede că “Instanţa poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel.”

Chestiunea supusă atenţiei

ICCJ a fost sesizată în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: dacă dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă conferă judecătorului prerogativa suspendării cauzei şi în ipoteza începerii urmăririi penale numai cu privire la faptă.

Jurisprudenţa instanţelor

Unele instanţe consideră că dispoziţiile legale vizează situaţia în care se începe urmărirea penală pentru o infracţiune, textul nefăcând distincţie dacă urmărirea penală este începută in rem sau in personam; pot exista situaţii în care, deşi autorul sau autorii infracţiunii nu au fost încă identificaţi, situaţia de fapt cercetată de organele penale conduce la concluzia existenţei unei infracţiuni care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se da în cauza civilă, astfel încât se justifică suspendarea judecăţii în cauza civilă.

Altele au opinat că dispoziţiile de mai sus conferă judecătorului prerogativa suspendării cauzei şi în ipoteza începerii urmăririi penale numai cu privire la faptă; un argument în sprijinul acestei opinii este reprezentat de faptul că textul de lege nu face referire la condiţia că ar fi necesar să se fi dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de o anumită persoană, iar ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus; de altfel, în multe dintre cazuri interesează doar consecinţele pe care le-ar avea săvârşirea respectivei infracţiuni asupra unor probe din procesul civil pendinte, nu şi persoana care ar fi săvârşit în concret infracţiunea respectivă (spre exemplu, falsificarea unui înscris).

În concluzie toate instanţele au mers spre posibilitatea suspendării procesului şi atunci când urmărirea penală este începută in rem.

Decizia ICCJ

Prin Decizia nr.  21/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 460/2017 ÎCCJ a reţinut că textul de lege instituie o suspendare facultativă, lăsată la aprecierea instanţei de judecată. Textul legal nu face nicio distincţie în funcţie de stadiul şi tipul urmăririi penale – cu privire la faptă sau cu privire la persoană – astfel că interpretarea textului de lege trebuie să se realizeze conform principiului ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus.

În funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei, se poate aprecia că începerea urmăririi penale in rem este suficientă pentru a opera suspendarea legală facultativă a judecăţii, sens în care sunt şi opiniile doctrinare exprimate. În alţi termeni, mai concişi, textul de lege permite judecătorului cauzei să aprecieze asupra oportunităţii sistării temporare a judecăţii în condiţiile în care s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.

Mai mult se susţine că nu pot fi identificate texte de lege lacunare ori controversate care să necesite interpretarea printr-o hotărâre prealabilă în cauză este vorba despre interpretarea unor prevederi legale şi realizarea unui raţionament judiciar, prin aplicarea dispoziţiilor legale în raport cu o anumită situaţie de fapt. Prin urmare sesizarea a fost respinsă ca inadmisibilă.