Orice persoană care se simte lezată de prevederile unei ordonanţe a Guvernului se poate adresa instanţei de contencios administrativ.

În acest sens art. 9 din Legea nr. 554/2004 reglementează faptul că persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă. Iar în situaţia în care decizia de declarare a neconstituţionalităţii este urmarea unei excepţii ridicate în altă cauză, acţiunea poate fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Însă nici aceste din urmă dispoziţii nu au rămas necriticate iar în acest sens a fost sesizată Curtea Constituţională cu o excepţie de neconstituţionalitate.

Potrivit ştirilor juridice, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece, în virtutea puterii numai pentru viitor a deciziilor Curţii Constituţionale, acestea se aplică exclusiv situaţiilor juridice în curs de constituire, modificare sau stingere la data publicării în Monitorul Oficial (facta pendentia), precum şi situaţiilor juridice care se vor naşte, modifica sau stinge după acest moment (facta futura), incluzând aici şi efectele viitoare ale situaţiilor juridice trecute. Din contră, deciziile Curţii Constituţionale nu se aplică faptelor constitutive, modificatoare sau extinctive de situaţii juridice, realizate în întregime înainte de publicarea lor şi nici efectelor produse înainte de acest moment (facta praeterita).

În acelaşi timp, se consideră că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 16 din Constituţie, deoarece prevederile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 conferă o poziţie privilegiată persoanei vătămate printr-un act administrativ emis în temeiul unei dispoziţii dintr-o ordonanţă a Guvernului declarată neconstituţională, atât din punctul de vedere al efectelor declarării neconstituţionalităţii, cât şi din perspectiva repunerii în termenul de exercitare a dreptului la acţiune, fără ca de această posibilitate să beneficieze şi ceilalţi titulari de drepturi subiective şi obligaţii corelative (din alte ramuri de drept) care ar avea interesul să se prevaleze de declararea neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale în baza cărora drepturile sau obligaţiile respective s-au născut.

Curtea Constituţională a reţinut că acţiunea reglementată de art. 9 alin. (4) nu constituie nicidecum o repunere în termen a persoanei vătămate, aşa cum susţine autorul sesizării [de altfel, acţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) nici nu este condiţionată de respectarea unui termen], sau o aplicare retroactivă a deciziei Curţii Constituţionale, ci are scopul de a disciplina conduita procesuală a persoanelor vătămate prin ordonanţe ale Guvernului, sub aspectul termenului în care acestea pot formula acţiunea în contencios administrativ în vederea remedierii vătămării produse prin actul declarat neconstituţional.

Mai mult, legiuitorul nu face decât să limiteze dreptul la acţiune al persoanei vătămate sub aspect temporal, tocmai ca expresie a principiului securităţii şi stabilităţii raporturilor juridice, în lipsa dispoziţiilor art. 9 alin. (4), acţiunea în contencios administrativ împotriva ordonanţelor Guvernului întemeindu-se exclusiv pe norma cuprinsă în art. 9 alin. (1), deci putând fi admisibilă oricând. Or, tocmai o astfel de situaţie a evitat legiuitorul, condiţionând remedierea prejudiciilor cauzate prin actele normative cu caracter de reglementare primară adoptate de Guvern de exercitarea dreptului la acţiune în termenul de un an de la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei Curţii Constituţionale.

În concluzie excepţia nu poate fi admisă, iar prin Decizia nr. 191/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 434/2017 a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate invocată.