Dispoziţiile penale prevăd faptul că se poate dispune reluarea urmăririi penale în caz de redeschidere a urmăririi penale.
Astfel, în acest context art. 335 C. procedură penală, prevede că în cazul în care procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluţia constată, ulterior, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea, infirmă ordonanţa şi dispune redeschiderea urmăririi penale.
Această dispoziţie, potrivit ştirilor juridice, a atras mai multe critici şi a făcut obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul criticat încalcă prevederile constituţionale şi convenţionale invocate, prin faptul că nu prevede un termen în care procurorul ierarhic superior să confirme propunerea de redeschidere a urmăririi penale, aşa încât acesta poate depăşi termenul de 20 de zile, prevăzut la art. 339 alin. (4) din Codul de procedură penală, aspect ce creează o disproporţie evidentă între drepturile procesuale ale părţilor procesului penal, care sunt supuse termenului de decădere anterior menţionat, şi drepturile procurorului, care poate dispune oricând redeschiderea urmăririi penale.
Se susţine că lipsa de egalitate, astfel creată, nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă. Se arată, de asemenea, că dispoziţiile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt lipsite de previzibilitate, aspect ce contravine dreptului la un proces echitabil, întrucât nu prevăd, în mod clar şi neechivoc, motivele pentru care procurorul ierarhic superior poate infirma ordonanţa de clasare.
Se mai susţine că textul criticat este neconstituţional datorită faptului că nu obligă procurorul ierarhic superior să demonstreze caracterul excepţional al redeschiderii urmăririi penale şi, de asemenea, pentru că dă acestuia posibilitatea să infirme ordonanţa de clasare, chiar şi în condiţiile în care aceasta nu este atacată de persoana vătămată.
Curtea Constituţională a constatat că susţinerile autorilor excepţiei – potrivit cărora instituirea în privinţa redeschiderii urmăririi penale a unui termen în care organele judiciare se pot prevala de acest drept, egal cu timpul rămas între data ordonanţei de clasare şi împlinirea termenului prescripţiei răspunderii penale ar echivala cu crearea unei situaţii de incertitudine pentru persoana achitată şi cu instituirea, în favoarea organelor judiciare, a unui termen sine die în care pot proceda la redeschiderea urmăririi penale, favorabil comiterii unor abuzuri judiciare – apar ca fiind nejustificate.
Mai mult, s-a constatat că dispoziţiile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală reprezintă opţiunea legiuitorului, în acord cu politica sa penală, şi au fost reglementate cu respectarea dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie şi în marja de apreciere prevăzută de acestea.
În ceea ce priveşte critica de lipsei de previzibilitate Curtea a constatat că este neîntemeiată deoarece prevederile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală arată, în mod expres, că motivul infirmării ordonanţei de clasare îl reprezintă inexistenţa împrejurării pe care s-a întemeiat această soluţie.
În acest context, prin Decizia nr. 199/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 429/2017 a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate.