Statul îşi protejează populaţia împotriva unor activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite prin reglementarea acţiunilor care constituie infracţiuni în cadrul activităţii de producţie, comerţ sau prestări servicii.
Legea care reglementează acest aspect este Legea privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite nr. 12/1990.
În art. 1 al acestui act normativ se reglementaeză infracţiunile iar potrivit lit. a) efectuarea de activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii, după caz, fără îndeplinirea condiţiilor stabilite prin lege este considerată infracţiune.
Potrivit ştirilor juridice, acestă literă de lege a făcut obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că textul de lege criticat nu are o redactare suficient de precisă şi clară, nefiind previzibil pentru destinatarul normei, întrucât sintagma “fără îndeplinirea condiţiilor stabilite de lege” nu permite acestuia să îşi adapteze conduita în funcţie de aceasta şi să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele concrete ale cauzei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă, totodată, textul criticat nefăcând o trimitere la un act normativ de rang egal care s-ar afla în conexiune cu acesta.
În aceste condiţii, apreciază că petentul nu se bucură de garanţia constituţională instituită de principiul legalităţii, nefiind pus la adăpost de arbitrariul organelor de constatare sau al instanţelor de judecată, în concret, judecătorul fiind constrâns să stabilească, pe cale jurisprudenţială, în afara legii, care sunt condiţiile privind desfăşurarea de activităţi economice, prin aceasta fiind încălcate dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Constituţie.
Curtea Constituţională a reţinut că analizând critici similare celor invocate în prezenta cauză, a constatat că se aduce în discuţie o problemă de interpretare şi aplicare a textului de lege criticat, respectiv aceea privind sensul noţiunii de “lege” utilizate în cuprinsul său. S-a reţinut că autorul excepţiei încearcă să convertească această problemă, care intră în competenţa instanţelor judecătoreşti, într-o critică de neconstituţionalitate, susţinând că textul legal nu este suficient de previzibil, deoarece nu precizează care este categoria de acte normative a cărei încălcare a înţeles legiuitorul să o sancţioneze – respectiv încălcarea legilor, în sens restrâns, sau a oricărui act normativ.
S-a constatat că aceste critici nu pot fi primite, întrucât art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990 este suficient de clar şi previzibil, formularea pentru care a optat legiuitorul, în ansamblul general al actului normativ, a cărui adoptare a avut ca scop asigurarea protecţiei populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, nelăsând loc vreunui dubiu cu privire la conduita pe care trebuie să o aibă persoanele care desfăşoară o activitate comercială.
Din aceste considerente a respins excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată prin Decizia nr. 129/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 393/2017.