Conform legislaţiei penale procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei.

Însă în reglementarea anterioară se prevedea, în art. 142 C. procedură penală, faptul că procurorul poate dispune supravegherea tehnică să fie efectuată de alte organe specializate ale statului.

Această sintagmă de “alte organe specializate ale statului” a fost considerată neconstituţională iar Curtea Constituţională a admis această excepţie, prin Decizia nr. 51/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 190/2016.

S-a reţinut că standardul constituţional de protecţie a vieţii intime, familiale şi private şi a secretului corespondenţei impune ca limitarea acestora să se realizeze într-un cadru normativ care să stabilească expres, într-un mod clar, precis şi previzibil care sunt organele abilitate să efectueze operaţiunile care constituie ingerinţe în sfera protejată a drepturilor.

Însă potrivit ştirilor juridice, menţiunile prevăzute mai sus au făcut din nou obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că orice interceptare, capturare sau utilizare de imagini sau voci şi orice ţinere sub observaţie privată, efectuate în mod ilegal, sunt de natură a încălca drepturile fundamentale invocate. Se susţine, de asemenea, că interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice sau înregistrarea de imagini fără acordul persoanei vizate constituie o restrângere a exerciţiului dreptului la viaţă intimă, familială şi privată, precum şi a dreptului la secretul corespondenţei.

Curtea Constituţională a respins această excepţie de neconstituţionalitate prin Decizia nr. 121/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 368/2017.

A constatat că în susţinerea excepţiei, autorii acesteia nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci fac afirmaţii extrem de generale referitoare la caracterul intruziv în dreptul la viaţa intimă, familială şi privată al supravegherii tehnice, fără să arate, în mod concret, în ce constă pretinsa încălcare prin textul criticat a dispoziţiilor constituţionale, convenţionale şi de drept internaţional invocate.

Curtea a statuat că, chiar dacă excepţia de neconstituţionalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele trei elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referinţă este unul general, Curtea va respinge excepţia ca inadmisibilă.