Persoanele care au primit indemnizaţie de creştere copil dar nu li se cuveneau trebuie să înapoieze sumele. Acest aspect este menţionat în Legea nr. 126/2014 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, precum şi pentru stabilirea unor măsuri în vederea recuperării debitelor înregistrate cu titlu de indemnizaţie pentru creşterea copilului.
Art. III din legea menţionată anterior prevede că debitele cu titlu de indemnizaţie pentru creşterea copilului/stimulent/stimulent de inserţie acordate, constituite din culpa debitorului, materializată în folosirea cu intenţie de către acesta a unor documente despre care cunoştea că au fost eliberate cu nerespectarea legii, declararea de către acesta a unor date neconforme realităţii sau nedeclararea unor informaţii nu fac obiectul scutirii la plată.
Iar debitele se recuperează integral de la persoanele care au încasat necuvenit drepturile, inclusiv sumele reprezentând contribuţii de asigurări sociale de sănătate.
Potrivit ştirilor juridice, s-a considerat că dispoziţiile de mai sus sunt neclare şi neconforme cu prevederile constituţionale iar în acest sens a fost invocată o excepţie de neconstituţionalitate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că din cauza modului defectuos de redactare a normei juridice cuprinse în art. III din Legea nr. 126/2014, respectiv a impreciziei şi a imprevizibilităţii sintagmei “sau nedeclararea unor informaţii“, i-a fost refuzat dreptul legal la amnistiere (anularea debitelor puse în sarcina sa).
Se arată că potrivit art. 49 din Constituţie, copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor, iar formele de protecţie socială a copiilor se stabilesc prin lege. În acest sens, arată că, odată ce, potrivit legii, s-au acordat indemnizaţii pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani pentru persoana îndreptăţită, orice eventuală obligare la restituirea acestei indemnizaţii nu se poate face decât în condiţiile legii, cu luarea în considerare şi a interesului superior la copilului, dar şi a respectării noţiunii de “bun” în sensul dreptului de proprietate al persoanei vizate de respectiva restituire, drept prevăzut şi recunoscut ca atare, inclusiv de Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie.
Curtea Constituţională a reţinut referitor la critica de neconstituţionalitate privind imprecizia şi imprevizibilitatea sintagmei “nedeclararea unor informaţii” că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat.
Textul de lege criticat instituie o cauză de neaplicare a amnistiei fiscale pentru debitele cu titlu de indemnizaţie pentru creşterea copilului/stimulent/stimulent de inserţie acordate în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, constituite din culpa debitorului, materializată în folosirea cu intenţie de către acesta a unor documente despre care cunoştea că au fost eliberate cu nerespectarea legii, declararea de către acesta a unor date neconforme realităţii sau nedeclararea unor informaţii.
Astfel Curtea nu poate decât să respingă excepţia de neconstituţionalitate, excepţie respinsă prin Decizia nr. 150/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 370/2017.