Fondul de garantare a asiguraţilor se constituie ca persoană juridică de drept public. Organizarea şi funcţionarea Fondului se stabilesc prin statut propriu aprobat de către Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară, la propunerea Consiliului de administraţie al Fondului.

Actul normativ privind Fondul de garantare a asiguraţilor este Legea nr. 213/2015.

Potrivit art. 14 din actul normativ menţionat mai sus în vederea încasării indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data naşterii dreptului de creanţă, atunci când acesta s-a născut ulterior.

Însă potrivit ştirilor juridice, acest articol nu a fost pe placul tuturor fiind contestat pe motiv de neconstituţionalitate.

Motivarea excepţiei de neconstituţionalitate

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că prevederile legale criticate nu prevăd un termen de soluţionare a cererilor de despăgubire pe cale administrativă, dreptul său de creanţă este supus nu numai arbitrariului , soluţionarea cererii fiind practic lăsată exclusiv în sarcina Fondului de garantare a asiguraţilor, ci şi întinderii nelimitate în timp în ceea ce priveşte soluţionarea cererilor de despăgubire, având în vedere că legea nu prevede un termen de soluţionare a acestor cereri, ci doar calea de atac împotriva soluţiei adoptate.

În acest context s-a apreciat că art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 este neconstituţional, deoarece limitează accesul la justiţie şi nu respectă dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil, aducând atingere, totodată, şi dispoziţiilor art. 51 alin. (4) din Constituţie, privind dreptul de petiţionare, prin inexistenţa unui termen de soluţionare a cererilor de despăgubire.

Decizia Curţii Constituţionale

Curtea Constituţională a reţinut că aspectele invocate de autorul excepţiei nu reprezintă veritabile motive de neconstituţionalitate a prevederilor de lege criticate, întrucât nemulţumirea acestuia rezidă în absenţa unui termen – limită în care să fie soluţionate cererile – tip de plată pe care orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva asigurătorului în faliment le poate formula în vederea încasării indemnizaţiilor/ despăgubirilor, cereri care sunt adresate Fondului de garantare a asiguraţilor.

Prin critica astfel formulată, din perspectiva unei omisiuni de reglementare, autorul excepţiei solicită, indirect, completarea normei legale criticate, în sensul inserării în cuprinsul acesteia a unui termen – limită de soluţionare a acestor cereri de despăgubire pe cale administrativă.

În ceea ce priveşte încălcarea dreptului la petiţionare, Curtea constată că cererea motivată de plată depusă de persoana care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva asigurătorului în faliment, adresată Fondului de garantare, nu are caracterul unei petiţii, în accepţiunea normei constituţionale menţionate, care, din această perspectivă, nu are incidenţă în cauză.

Din aceste considerente Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate, soluţie pe care o regăsim în Decizia nr. 80/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 330/2017.