Fondul pentru mediu este un instrument economico – financiar destinat susţinerii şi realizării proiectelor şi programelor pentru protecţia mediului şi pentru atingerea obiectivelor Uniunii Europene în domeniul mediului şi schimbărilor climatice, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare. Acesta îşi găseşte reglementarea în O.U.G. privind Fondul pentru mediu nr. 196/2005.

Potrivit ştirilor juridice, veniturile fondurilor pentru mediu, art. 9 alin.1) lit. d) şi q) se constituie şi din contribuţia de 2 lei/kg, datorată de operatorii economici care introduc pe piaţa naţională bunuri ambalate, care distribuie pentru prima dată pe piaţa naţională ambalaje de desfacere, şi de operatorii economici care închiriază, sub orice formă, cu titlu profesional, ambalaje precum şi din ecotaxa, în valoare de 0,1 lei/bucată, aplicată pungilor şi sacoşelor pentru cumpărături, cu mâner integrat sau aplicat, fabricate din materiale obţinute din resurse neregenerabile. 

Aceste prevederi au fost contestate pe motiv de neconstituţionalitate.

În motivare s-a susţinut că prevederile de mai sus au caracterul unei “norme speciale”. Se arată astfel că este real faptul că pentru ambalaje trebuie îndeplinite obiective de valorificare (reciclare şi recuperare), iar textul art. 9 alin. (1) lit. d) taxează/sancţionează neîndeplinirea acestor obiective, fiind vorba, în principiu, despre o răspundere de tip subiectiv. În schimb, în cazul ecotaxei prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. q), există o răspundere de tip obiectiv, şi anume obligaţia de plată subzistă independent de îndeplinirea oricărui obiectiv de valorificare, ea neputând fi redusă sau înlăturată prin reciclarea sacoşelor.  Se susţine că cele două tipuri de răspundere nu pot fi combinate, ci, dimpotrivă, se exclud.

Curtea Constituţională a reţinut că toate motivele prevăzute mai sus nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate, ci constituie, de fapt, aspecte care vizează modalitatea de interpretare şi aplicare a reglementării legale criticate, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate, aşa cum a fost formulată, este inadmisibilă.

În acest context, Curtea reţine faptul că eventualele greşeli de aplicare a legii sau o interpretare neunitară a acesteia nu pot constitui motive de neconstituţionalitate a textelor de lege criticate şi, prin urmare, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, lămurirea unor astfel de aspecte fiind de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

S-a mai susţinut că adoptarea acestei ordonanţe de urgenţă a fost justificată de necesitatea asigurării finanţării proiectelor prioritare privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, în vederea îndeplinirii angajamentelor asumate de România în plan european.

În acest context Curţii Constituţionale nu îi rămâne decât să respingă excepţia de neconstituţionalitate, soluţie pe care o regăsim în Decizia nr. 77/2017 publicată în Monitorul Oficial.