Acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru.

Potrivit ştirilor juridice taxa judiciară de timbru îşi propune să acopere o parte din cheltuielile judiciare.

Taxele judiare de timbru sunt reglementate în O.U.G. privind taxele judiciare de timbru nr. 80/2013. Art. 26 alin. 2) din actul normativ amintit anterior prevede că cererea de revizuire se taxează cu 100 lei pentru fiecare motiv de revizuire invocat.

Tocmai acest alineat a atras nemulţumire şi a constituit subiectul unei excepţii de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale care stabilesc cuantumul taxelor de timbru în materia cererilor de revizuire privind ordonanţa preşedinţială sunt neconstituţionale, deoarece îi limitează accesul la justiţie, câtă vreme taxa de timbru aferentă cererii de revizuire este mai mare decât cea datorată pentru acţiunea în fond.

Curtea Constituţională a reţinut că în jurisprudenţa sa a statuat că accesul la justiţie nu presupune gratuitatea actului de justiţie şi nici, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit. În cadrul mecanismului statului, funcţia de restabilire a ordinii de drept, ce se realizează de către autoritatea judecătorească, este de fapt un serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat.

În consecinţă, legiuitorul este îndreptăţit să instituie taxe judiciare de timbru pentru a nu se afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părţile aflate în litigiu. Mai mult, Constituţia nu instituie nicio interdicţie cu privire la taxele în justiţie, fiind legal şi normal ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză, plata acestora revenind părţii care cade în pretenţii.

În ceea ce priveşte critica invocată se apreciază că nu se poate vorbi de un cuantum împovărător al taxei judiciare de timbru acesta fiind unul rezonabil, în cuantum fix de 100 de lei pentru fiecare motiv de revizuire invocat iar această împrejurare nu este de natură a afecta justiţiabilul din punct de vedere financiar.

Trebuie să avem în vedere faptul că în cazul în care există situaţii în care părţile să nu poată plăti taxele de timbru din cauza cuantumului excesiv al acestora şi, în consecinţă, să nu se poată adresa justiţiei, legiuitorul a instituit posibilitatea instanţei de judecată de a acorda scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru. Această reglementare vizează tocmai acele situaţii în care partea nu poate face faţă cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, constituind o garanţie a liberului acces la justiţie.

Având în vedere dispoziţiile de mai sus, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată,  soluţie pe care o regăsim în Decizia nr. 12/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 253/2017.