Legea prevede că încadrarea în grad și tip de handicap a copiilor cu handicap se face de către comisia pentru protecția copilului. În cazul adulților cu dizabilități, încadrarea se face de către comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap.

Comisia care soluționează cazurile referitoare la copiii care necesită o măsură de protecție specială este cea aflată în raza teritorială de la domiciliul copilului. Hotărârile comisiei pot fi atacate la tribunalul de la domiciliul copilului.

Problema apărută în practica instanțelor a fost aceea de a se stabili care este instanța competentă să soluționeze litigiile ce au ca obiect anularea hotărârilor de încadrare a minorilor în grad de handicap, hotărâri emise de comisia pentru protecția copilului.

Care au fost opiniile instanțelor de judecată?

Unele instanțe au considerat că litigiile ce au ca obiect anularea hotărârii de încadrare a minorului în grad de handicap emisă de comisia pentru protecția copilului sunt de competența secțiilor de contencios administrativ. Argumentul pentru aceste susțineri îl constituie dispozițiile legii 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului care stabilesc competența materială specială a tribunalului de la domiciliul minorului doar pentru cauzele ce au ca obiect stabilirea măsurilor de protecție specială a copilului (adică plasamentul, plasamentul în regim de urgență și supravegherea specializată).

Știrile juridice prevăd că, de obicei, competența instanței este dată de obiectul cererii de chemare în judecată și de natura actului juridic ce face obiectul judecății. Astfel, dacă obiectul actului contestat este cel emis de comisia pentru protecția copilului, acesta este diferit de plasament, plasament în regim de urgență și supravegherea specializată și atunci competența revine instanței de contencios administrativ.

Legiuitorul nu a precizat expres că, în cazul cererilor ce au ca obiect atacarea hotărârii comisiei pentru protecția copilului, competența ar aparține tribunalului specializat pentru minori sau completelor specializate în acest sens de la tribunalul din raza de domiciliu a minorului. Faptul că subiectul hotărârii atacate este un minor, acesta nu este un argument suficient pentru a interpreta voința legiuitorului cum că aceste cereri ar fi de competența completelor specializate pentru minori.

Alte instanțe au apreciat că aceste litigii sunt de competența instanței civile ținând cont de faptul că legiuitorul nu a făcut vreo distincție sub aspectul competenței  între hotărârile prin care au fost dispuse măsuri speciale de protecție și hotărâri adoptate de comisia pentru protecția copilului, sens în care nici instanța nu trebuie să distingă.

Astfel, intenția legiuitorului a fost aceea ca toate litigiile privind hotărârile adoptate de comisia pentru protecția copilului să urmeze o procedură unică așa cum este prevăzută de legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.

Ce a decis ÎCCJ?

 ÎCCJ a pronunțat Decizia 1/2017 care a fost publicată în Monitorul Oficial 223 din 31 martie 2017. Analizând textele de lege, ÎCCJ consideră că prima orientare a instanțelor de judecată care prevede că litigiile având ca obiect anularea hotărârii de încadrare a minorului în grad de handicap sunt de competența completelor de contencios administrativ, este cea corectă.

De reținut că legea 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap stabilește reguli de procedură prealabilă și de competență doar în ceea ce privește soluționarea litigiilor privind încadrarea în grad și tip de handicap a persoanelor adulte cu dizabilități. În acest caz, hotărârile comisiei de evaluare pot fi contestate la comisia superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, iar deciziile acesteia din urmă pot fi atacate la secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

În același timp, legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului stabilește competența exclusivă de soluționare a cauzelor privind stabilirea măsurilor de protecție specială a copilului la tribunalul de la domiciliul minorului.

La rândul său, HG 1437/2004 privind organizarea și metodologia de funcționare a comisiei pentru protecția copilului stabilește că este competentă să soluționeze cazurile privitoare la copiii care necesită o măsură de protecție specială comisia din raza teritorială de la domiciliul minorului, iar hotărârile comisiei pot fi atacate la tribunalul de la domiciliul copilului și vor fi soluționate conform regulilor stabilite de legea 272/2004.

ÎCCJ constată că niciunul dintre cele trei acte normative nu cuprinde reguli de competență pentru litigiile ce au ca obiect anularea hotărârii privind încadrarea în grad de handicap a copilului cu dizabilități și obligarea autorității publice să emită o nouă hotărâre prin care să stabilească altă încadrare.

Astfel, ținând cont de calitatea comisiei care este o autoritate publică și de natura de act administrativ a hotărârilor emise pentru încadrare în grad de handicap, devine clar că ne aflăm în fața unui litigiu în contencios administrativ. Ținând cont că autoritatea publică emitentă funcționează în cadrul consiliului județean sau local, competența de soluționare a litigiilor va reveni tribunalului secția contencios administrativ de la sediul autorității sau de la domiciliul reclamantului.

ÎCCJ consideră că atunci când legiuitorul a dorit ca anumite acte administrative  să nu fie atacate pe calea contenciosului administrativ, a prevăzut reguli derogatorii de la competența instanțelor de contencios administrativ.

În plus, măsura de încadrare a minorului în grad de handicap nu se regăsește în enumerarea măsurilor de protecție din legea 272/2004. În aceste condiții, contestarea acestor măsuri se va face la secția de contencios administrativ a tribunalului.

În concluzie, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii și a decis ca în cazul litigiilor având ca obiect anularea hotărârilor comisiei pentru protecția copilului de încadrare în grad de handicap a copilului cu dizabilități revine tribunalului secția de contencios administrativ.