Legislaţia prevede că în cazul în care în cursul judecăţii se constată o chestiune de drept instanţa va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.
Atenţie însă trebuie respectate unele condiţii pentru ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să se poată pronunţa asupra subiectului supus atenţiei.
Condiţii de admisibilitate
Au fost instituite o serie de condiţii de admisibilitate pentru declanşarea procedurii de sesizare în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, condiţii care trebuie să fie întrunite în mod cumulativ, după cum urmează:
– existenţa unei cauze aflate în curs de judecată;
– instanţa care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să judece cauza în ultimă instanţă;
– cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit să soluţioneze cauza;
– ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată;
– chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită să fie nouă;
– chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.
Sesizarea nu îndeplineşte condiţia privind noutatea. Care sunt consecinţele?
Prin Decizia nr. 11/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 204/2017 s-a reţinut că nu este îndeplinită condiţia noutăţii a chestiunii de drept supusă in atenţie Curţii.
Situaţia de fapt
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 6 august 2015, reclamanta I.M.T. a chemat în judecată pe pârâtul P.C.A.B., solicitând obligarea acestuia la plata drepturilor salariale, reprezentând contravaloarea indemnizaţiei egale cu 7 indemnizaţii lunare brute, potrivit art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.
Reclamanta a arătat că a avut calitatea de procuror în cadrul autorităţii pârâte, fiind eliberată din funcţie prin pensionare, ca urmare a deciziei din 13 august 2014, revizuită ulterior. La data pensionării, reclamanta nu a beneficiat de anumite compensaţii care erau prevăzute pentru anul 2014. Reclamanta a susţinut că, dat fiind caracterul temporar al acestei măsuri, respectiv numai pentru anul 2014, aceasta nu poate fi extinsă şi ulterior, întrucât ar reprezenta o afectare a înseşi substanţei dreptului.
Cum a apreciat ÎCCJ condiţia noutăţii?
În cauză se constată îndeplinirea numai în parte a condiţiilor prevăzute de legiuitor pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, după cum urmează: litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată, curtea de apel învestită cu soluţionarea apelului urmează să soluţioneze cauza în ultimă instanţă, prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, este definitivă, iar cauza ce face obiectul judecăţii se află în competenţa legală a unui complet de judecată al curţii de apel învestit să o soluţioneze.
Potrivit ştirilor juridice, în privinţa celorlalte condiţii, însă, se reţin anumite neregularităţi de natură a contura neîndeplinirea acestora, astfel cum se va arăta în cele ce urmează, raportat la fiecare dintre chestiunile de drept cuprinse în sesizare.
Atfel, se apreciază că nu este îndeplinită condiţia noutăţii. Noutatea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării reprezintă o condiţie distinctă de aceea a nepronunţării anterioare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra respectivei chestiuni de drept ori de cea a inexistenţei unui recurs în interesul legii aflat în curs de soluţionare cu privire la acea chestiune de drept.
Trebuie să avem în vedere că, caracterul de noutate se pierde pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanţelor, în urma unei interpretări adecvate, iar eventualele opinii jurisprudenţiale izolate sau pur subiective nu ar putea constitui temei declanşator al mecanismului pronunţării unei hotărâri prealabile.
Care este consecinţa nerespectării condiţiei de noutate?
Având în vedere că nu este îndeplinită această condiţie, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu i-a rămas decât să respingă, ca inadmisibilă, sesizarea formulată în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.