Acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale, iar dacă persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu sau are capacitate de exerciţiu restrânsă, acţiunea civilă se exercită în numele acesteia de către reprezentantul legal sau, după caz, de către procuror.
Exercitarea acţiunii civile în cadrul procesului penal îşi găseşte reglementarea în art. 19 din C. de procedură civilă. Posibilitatea procurorului de a formula acţiunea civilă în cazul persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu a constituit obiectul unei excepţii de neconstituţionalittae.
Cum a fost motivată această excepţie de neconstituţionalitate?
Potrivit ştirilor juridice, autorul excepţiei de neconstituţionalitate a susţinut că obligaţia instituită de Codul de procedură penală în sarcina procurorului de a exercita acţiunea civilă atunci când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu sau are capacitate de exerciţiu restrânsă încalcă principiul disponibilităţii de a dispune de obiectul procesului.
În opinia acestuia dreptul de a opta între constituirea ca parte civilă în cadrul procesului penal şi solicitarea de despăgubiri printr-o acţiune în faţa instanţelor civile trebuie să aparţină persoanei vătămate.
Ce a decis Curtea Constituţională?
Curtea a reamintit că procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii, astfel că şi acţiunea civilă din cadrul procesului penal trebuie să ţină cont de acelaşi principiu, ea păstrându-şi regimul juridic de drept civil, chiar dacă este exercitată în cadrul procesului penal.
Însă legiuitorul a prevăzut două excepţii de la principiul disponibilităţii acţiunii civile, şi anume atunci când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă. Aceste excepţii sunt justificate în mod obiectiv şi rezonabil, întrucât reprezintă măsuri de protecţie pentru cei care nu au capacitate de exerciţiu deplină, ocrotirea acestora fiind un deziderat public.
De asemenea Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor, ansamblul reglementărilor legale trebuind să garanteze şi să asigure dreptul Ministerului Public de a-şi exercita acest rol constituţional.
Astfel, Curtea a reţinut că norma legală care conferă procurorului atribuţia de a exercita acţiunea civilă în numele persoanei vătămate care este lipsită de capacitate de exerciţiu sau are capacitate de exerciţiu restrânsă îndeplineşte cerinţele constituţionale impuse cu privire la rolul Ministerului Public.
Putem deduce care a fost decizia instanţei, şi anume de a respinge această excepţie, soluţie pe care o regăsim în Decizia nr. 746/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 200/2017.