Infracţiunea de evaziune fiscală este una dintre cele mai întâlnite infracţiuni după cum bine ştim. Legiuitorul prin măsurile legislative impuse a încercat atât să combată cât şi să prevină această infracţiune.

Astfel, Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale este una dintre legile cele mai importante în acest domeniu.

Art. 9 din legea menţionată prevede că constituie infracţiune de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive.

Acest articol a fost subiectul unei excepţii de neconstituţionalitate, potrivit ştirilor juridice.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că dispoziţiile criticate incriminează însăşi activitatea profesionistului contabil, încălcând prevederile constituţionale invocate. Apreciază că legiuitorul ar fi trebuit să menţioneze în cuprinsul dispoziţiilor criticate necesitatea existenţei relei – credinţe în acţiunea de evidenţiere, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive.

Susţin că răspunderea profesionistului contabil este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (4) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, aceasta concretizându-se în aplicarea reglementărilor contabile naţionale şi internaţionale în măsura în care a aderat la ele, însuşindu-şi-le în parte sau în totalitate.

Dispoziţiile criticate nu definesc într-un mod clar sintagmele “operaţiuni fictive” şi “alte documente legale”, ceea ce dă posibilitatea organelor judiciare “să acuze orice persoană de efectuarea unor operaţiuni fictive chiar şi în situaţia în care operaţiunile derulate au fost reale”. Astfel, se ajunge la situaţia în care nu mai există o egalitate în drepturi a celor care efectuează operaţiuni comerciale, încălcându-se prevederile art. 16 din Constituţie şi, implicit, dreptul la un proces echitabil.

Curtea Constituţională a reţinut că are loc consumarea infracţiunii în momentul în care sunt întrunite toate elementele constitutive ale acesteia, cu alte cuvinte atunci când se realizează o perfectă coincidenţă între fapta concretă săvârşită de autor şi modelul – tip descris în norma de incriminare.

În ceea ce priveşte critică adusă dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, Curtea apreciază că autorii excepţiei, prin indicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (4) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, tind la a determina ca singură lege aplicabilă profesioniştilor contabili, inclusiv din punct de vedere penal, Legea contabilităţii nr. 82/1991.

În ceea ce priveşte critica potrivit căreia dispoziţiile criticate nu definesc într-un mod clar sintagma “operaţiuni fictive”, Curtea observă că, potrivit art. 2 lit. f) din Legea nr. 241/2005, operaţiunea fictivă reprezintă disimularea realităţii prin crearea aparenţei existenţei unei operaţiuni care în fapt nu există. În cazul infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, elementul material al acesteia constă în evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive. În acest context, Curtea apreciază că sintagma “care nu au la bază operaţiuni reale” se referă la acele operaţiuni care nu corespund realităţii faptice sau juridice, iar “operaţiunile fictive” se referă la acele operaţiuni imaginare, care în fapt nu există.

Prin urmare, a respins excepţia de neconstituţionalitate, soluţie regăsită în Decizia nr. 673/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 193/2017.