Procedura de alegere a Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente este reglementată prin Legea nr. 208/2015.
Art. 54 din legea menţionată anterior prevede că partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, care depun la Biroul Electoral Central o listă de susţinători cuprinzând cel puţin 1% din numărul total al alegătorilor înscrişi în Registrul electoral la nivel naţional, pot depune liste de candidaţi în toate circumscripţiile electorale.
Iar în ceea ce îi priveşte pe candidaţii independenţi, art. 54 alin. 3), prevede că aceştia trebuie să fie susţinuţi de minimum 1% din numărul total al alegătorilor înscrişi în Registrul electoral cu adresa de domiciliu sau reşedinţă în circumscripţia respectivă, fără ca numărul acestora să fie mai mic de 1.000 de alegători.
Potrivit ştirilor juridice, acest alineat a fost subiectul unei excepţii de neconstituţionalitate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, având în vedere că legea prevede aceeaşi condiţie de reprezentativitate atât în cazul candidatului independent, cât şi al formelor de asociere cu scop electoral. Formele de asociere cu scop electoral au dreptul de a propune cel puţin un număr de candidaţi egal cu numărul mandatelor aferente unei circumscripţii electorale, numărul de susţinători per candidat fiind mult mai mic, astfel că cetăţenii care candidează independent au o sarcină disproporţionată de a-şi proba reprezentativitatea.
Se susţine că prevederile legale criticate edictează în mod discriminatoriu obligaţiile ce revin cetăţenilor care candidează independent, criteriul de discriminare fiind apartenenţa la o formă de asociere cu scop electoral.
De asemenea, prevederile art. 54 alin. (3) din Legea nr. 208/2015 sunt neconstituţionale şi prin statuarea numărului minim de susţinători, de 1.000 de alegători, ce trebuie să se regăsească pe lista candidatului independent, întrucât niciunui candidat al unei forme de asociere cu scop electoral nu îi revine această obligaţie, din contră, aceştia putându-şi proba reprezentativitatea prin prezentarea unui număr de susţinători mai mic de jumătate din pragul de 1.000 de susţinători.
Curtea Constituţională a reţinut trei argumente de respingere a acestei excepţii de neconstituţionalitate:
1. Legislaţia electorală din România a stabilit şi stabileşte condiţia prezentării unei liste de susţinători la depunerea candidaturii de către candidaţii independenţi, condiţie ce a fost constatată în mod consecvent ca fiind constituţională.
2. Instituirea acestei condiţii reprezintă o modalitate prin care candidatul la o funcţie sau demnitate publică îşi dovedeşte potenţialul de reprezentativitate şi care previne, totodată, exercitarea abuzivă a dreptului de a fi ales, asigurând accesul efectiv la exerciţiul acestui drept persoanelor care, într-adevăr, beneficiază de credibilitatea şi susţinerea electoratului. Ca urmare, condiţia instituită de legiuitor dă expresie, în esenţă, dezideratelor stabilite de art. 2 din Constituţie referitoare la exercitarea suveranităţii naţionale. Aceasta se aplică tuturor candidaţilor, în egală măsură şi fără nicio discriminare, în caz contrar fiind încălcat art. 16 din Constituţie.
3. Mai multe Curtea a atras atenţia că prin actuala reglementare, legislaţia se corelează cu recomandările cuprinse în Liniile directoare din Codul bunelor practici în materie electorală – adoptate de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept în cadrul celei de-a 52 – a Sesiuni plenare (Veneţia, 18 – 19 octombrie 2002), în sensul impunerii obligaţiei colectării semnăturilor, care, la art. 1.3 – Prezentarea candidaturilor, pct. i şi ii, următoarele, prevăd că “i. Prezentarea candidaţilor individuali sau a listelor de candidaţi pot fi condiţionate de obţinerea unui anumit număr de semnături; ii. Legea nu trebuie să impună colectarea semnăturilor a mai mult de un 1% din alegătorii circumscripţiei respective.”
De reţinut!
Referitor la invocarea încălcării dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, prin prisma susţinerii existenţei unei pretinse discriminări între candidaţii independenţi şi cei ai formelor de asociere cu scop electoral, în privinţa numărului minim de susţinători, de 1.000 de alegători, Curtea observă că prevederile art. 54 din Legea nr. 208/2015 stabilesc aceleaşi condiţii minime de reprezentativitate pe care trebuie să le îndeplinească atât candidaţii independenţi, cât şi partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale.
Această soluţie o găsim reglementată în Decizia nr. 737/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 178/2017.