Românilor li se pregăteşte o nouă lege a salarizării. Promisiunile sunt greu de potrivit în buget: un salariu mediu de 5.000 de lei în 2021. Însă există probleme importante pe care legea ar trebui să le includă şi care au fost ratate la celelalte proiecte legislative.

Primul şi cel mai important punct care trebuie luat în seamă în noua lege a salarizării este ca baza sistemului de salarii de bază să fie prevăzută din start ca fiind egală cu salariul de bază minim garantat în plată.

Practic, astă înseamnă că de câte ori va creşte salariul minim garantat trebuie să crească şi salariile. Nevoia este una nesatisfăcută până acum, în condiţiile în care de câte ori au crescut salariile minime sau au fost oferite majorări salariale, clasele de salarizare au ajuns să se suprapună în mod inechitabil.

Un alt punct fără de care nu poate fi echitate în sistem este garanţia că ecartul de creştere între 2 clase succesive va avea o valoare motivantă şi trebuie să reprezinte cel puţin 2,5% din salariul de bază.

Mai exact, de principiu, este necesar să existe o diferenţă minimă de cel puţin 50 lei între clasele de salarizare, respectiv 10-12 euro. Doar aşa un angajat la stat poate fi interesat de creşterea lui profesională în clasa lui de pregătire.

Echitatea din legea salarizării trebuie asigurată şi prin luarea în calcul a faptului că nu toată lumea avansează în funcţie, dar, pe baza vechimii, merită creşteri salariale sigure.