Obiectul de reglementare al legii conversiei creditelor se suprapune cu cel al legii privind darea în plată, supusă deja controlului de constituționalitate și ale cărei prevederi pot fi invocate în instanță de debitori, consideră Curtea Constituțională a României (CCR).

Conform deciziei Curtea a observat că obiectul de reglementare al Legii pentru completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori se suprapune cu cel al Legii nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, în ceea ce privește contractele de credit pentru consumatori privind vânzarea, respectiv cumpărarea unor bunuri imobile, contractelor de credit garantate cu ipotecă asupra unor bunuri imobile și contractelor de credit ce implică un drept legat de un bun imobil, astfel că nimic nu împiedică debitorul contractului de credit în franci elvețieni să solicite instanței judecătorești aplicarea dispozițiilor Legii nr.77/2016, în configurația primită prin Decizia nr.623 din 25 octombrie 2016, și, implicit, reamenajarea contractului de credit al cărui consumator este.

Aceeași decizie referitoare la legea dării în plată este invocată și în ceea ce privește aplicarea mecanismului impreviziunii.