Odată cu apariția Codului civil în 2011, Codul familiei a fost abrogat și prevederile referitoare la această materie au fost incluse în noul Cod civil. Problema care a apărut în practică a fost aceea a copiilor născuți înainte de abrogarea Codului familiei care au dorit să își stabilească paternitatea.

Caz practic

 În 2013 P.M. a chemat în judecată pe C.V. pentru a se stabili că este tatăl minorul P.D., copil născut în afara căsătoriei. Instanța de fond a admis acțiunea și împotriva acesteia a declarat apel C.V. Instanța decide să sesizeze CCR care urma să se pronunțe dacă este constituțională prevederea din Codul familiei care dispunea că acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei poate fi pornită în termen de un an de la nașterea copilului.

În prezent, în Codul civil acest tip de acțiune este imprescriptibilă și instanța care a sesizat CCR consideră că aceste dispoziții ar trebui să se aplice și asupra copiilor născuți anterior intrării în vigoare a Codului civil.

Se susține că a condiționa anumiți copii, în funcție de data nașterii lor, să respecte anumite termene, este de natură să creeze acestora o situație discriminatorie.

Ce a decis CCR?

CCR a pronunțat Decizia 697/2016 care a fost publicată în Monitorul Oficial 138 din 23 februarie 2017. Ținând cont de argumentele instanței care a sesizat Curtea, CCR urmează să analizeze textul de lege raportându-se la prevederile din Constituție cu privire la egalitatea în drepturi, viața intimă, familială și privată.

În cazul practic, mama a promovat acțiunea pentru stabilirea paternității minorului născut în afara căsătoriei, în numele copilului, după expirarea termenului de un an de la nașterea acestuia. Judecătoria a admis acțiunea și a constatat că, deși acțiunea a fost promovată după expirarea termenului de un an de la nașterea minorului, acțiunea nu este tardiv introdusă și nici prescrisă, pentru că termenul de un an contravine Convențiilor de la CEDO privind drepturile omului fiind un termen rigid în exercitarea procedurilor de paternitate.

CCR consideră că textul din Codul familiei, deși abrogat, se aplică în cazul de față ținând cont de data nașterii copilului care este titular al acțiuni în stabilirea paternității. Textul supus analizei prevede că termenul de prescripție al acțiunii este de un an de la data nașterii copilului.

La 8 noiembrie 2007 Codul familiei a fost modificat și s-a stabilit că acțiunea în stabilirea paternității aparținând copilului este imprescriptibilă și că modificările din 2007 cu privire la stabilirea paternității copilului din afara căsătoriei se aplică și copiilor născuți înainte de 8 noiembrie 2007, chiar dacă acțiunea este în curs de judecată.

Actualul Cod civil care a abrogat Codul familiei și a intrat în vigoare la 1 octombrie 2011 a stabilit că acțiunea în stabilirea paternității promovată de copil este imprescriptibilă. Această regulă se aplică copiilor născuți după 1 octombrie 2011.

Știrile juridice prevăd că textul de lege supus analizei stabilește că termenul de un an în care poate fi promovată acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei începe să curgă de la data nașterii copilului și îi încalcă acestuia dreptul la viața privată, pentru că îl privează de dreptul de a acționa în mod liber după ce dobândește capacitatea de exercițiu deplină.

Acest tip de acțiune este lăsată la libera apreciere a mamei, aspect ce îl face pe copil să depindă de conduita unui terț. Dacă mama din diverse motive nu promovează acțiunea într-un an de zile, copilul nu mai are ulterior posibilitatea de a se stabili paternitatea.

Textul din Codul familiei prevede clar că titularii dreptului de a promova acest tip de acțiune nu vor putea niciodată să  introducă acțiunea de stabilire a paternității după expirarea termenului de un an de la nașterea lor. În astfel de cazuri acțiunea este respinsă ca tardiv introdusă.

Condiționarea beneficiului acțiunii în stabilirea paternității din afara căsătoriei de conduita mamei afectează grav dreptul la viața de familie, blocând copilului orice posibilitate de a-și clarifica statutul personal prin stabilirea paternității.

CCR a admis sesizarea și a considerat că prevederile din Codul familiei în forma anterioară modificărilor din 2007 sunt constituționale doar dacă termenul de un an pentru promovarea acțiunii în stabilirea paternității din afara căsătoriei se referă la mama copilului fără să fie aplicat și acțiunii în stabilirea paternității introduse de copil.

Ce prevede Codul civil?

Dacă tatăl din afara căsătoriei nu îl recunoaște pe minor, paternitatea se va stabili de către instanță. Paternitatea se prezumă dacă se probează că pretinsul tată a conviețuit cu mama copilului în timpul legal al concepției. Acțiunea nu se prescrie în timpul vieții copilului și poate fi pornită și împotriva moștenitorului pretinsului tată.

În practică, proba testului ADN este cea care lămurește pe deplin o acțiune în stabilirea paternității.