Dreptul la asigurări sociale este garantat de stat şi se exercită, în condiţiile prezentei legi, prin sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Potrivit legii sistemului unitar public de pensii, Legea 263/2010, în sistemul public de pensii sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, persoanele care realizează, în mod exclusiv, un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puţin de 4 ori câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi care sunt membri ai întreprinderii individuale şi întreprinderii familiale. Aceste dispoziţii sunt prevăzute în art. 6 alin. 1) pct. IV lit. b) din legea menţionată anterior.

Potrivit ştirilor juridice, aceste dispoziţii au făcut obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că sintagma “venit brut” pe an calendaristic din cuprinsul art. 6 alin. (1) pct. IV lit. b) din Legea nr. 263/2010 este contrară prevederilor art. 41 şi art. 53 din Constituţie “în condiţiile şi în măsura în care nu permite scăderea cheltuielilor deductibile ale unei întreprinderi individuale pentru stabilirea venitului efectiv realizat de contribuabilul asigurat obligatoriu prin efectul legii”.

Astfel, arată că suspendarea acordării pensiei persoanei pensionate anticipat care realizează un venit brut pe an calendaristic ce depăşeşte suma echivalentă cu cel puţin de 4 ori câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat este o măsură justificată, cu un caracter adecvat şi necesar, dar, în măsura în care la stabilirea venitului brut al persoanei ce realizează venituri în calitate de membru al unei întreprinderi individuale nu se au în vedere în niciun fel cheltuielile deductibile necesare şi anterioare realizării acestui venit, măsura aplicată devine disproporţionată în raport cu obiectul urmărit.

De asemenea, potrivit ştirilor juridice, se susţine că textul de lege criticat este neclar şi lipsit de previzibilitate, întrucât, deşi se face vorbire despre persoanele care realizează “în mod exclusiv un venit brut pe an calendaristic” echivalent cu cel puţin de patru ori câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale “în calitate de membru al unei întreprinderi individuale”, nu reglementează niciun criteriu legal care să izvorască direct din lege şi care să ghideze judecătorul în delimitarea venitului brut al unei întreprinderi individuale de venitul brut realizat în mod exclusiv de membrul întreprinderii individuale, fiind astfel încălcate prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Curtea Constituţională a reţinut că potrivit art. 64 din Legea nr. 263/2010, la data îndeplinirii condiţiilor pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, pensia anticipată se transformă – din oficiu – în pensie pentru limită de vârstă. Prin urmare, Curtea a considerat că realizarea veniturilor din activităţile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV din Legea nr. 263/2010 nu mai justifică acordarea pensiei anticipate.

Cât priveşte critica referitoare la lipsa de claritate şi previzibilitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) pct. IV lit. b) din Legea nr. 263/2010, Curtea apreciază că aceasta este lipsită de temei şi indică, mai curând, probleme de aplicare a legii. Astfel, instanţa de judecată, interpretând în mod coroborat acest text de lege cu reglementările privind desfăşurarea activităţilor economice de către întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, poate determina venitul ce revine fiecărei persoane dintr-o întreprindere individuală ori întreprindere familială.

Prin urmare, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 709/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 153/2017.