Infracţiunea de evaziune fiscală este una dintre cele mai întâlnite infracţiuni în practica judiciară. Această infracţiune a impus şi măsuri specifice de prevenţie. Astfel, Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale instituie măsuri de prevenire şi combatere a infracţiunilor de evaziune fiscală şi a unor infracţiuni aflate în legătură cu acestea.
Art. 9 alin. 1) lit. c) al acestei legi prevede că constituie infracţiunea de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi, fapta de evidenţiere, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive.
Cine poate fi subiect activ al acestei infracţiuni?
Potrivit ştirilor juridice, subiect activ al infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, constând în evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, săvârşită în cadrul unei societăţi, poate fi orice persoană fizică sau juridică care acţionează în numele sau în interesul contribuabilului ori în realizarea obiectului de activitate al acestuia. Prin urmare, subiect activ poate fi administratorul de drept al societăţii, precum şi administratorul de fapt sau orice altă persoană din cadrul societăţii – director, contabil, vânzător – în măsura în care prin acţiunile şi/sau inacţiunile lor urmăresc ca societatea să se sustragă de la plata taxelor şi impozitelor datorate.
Legea nu condiţionează această infracţiune de existenţa unei împuterniciri exprese a unei persoane cu atribuţii de organizare şi ţinere a evidenţei contabile care să aibă calitatea de administrator sau o obligaţie legală ori contractuală de gestionare a activităţii societăţii, dacă din probele administrate rezultă că, în fapt, făptuitorul exercită conducerea activităţii contabile a societăţii.
Subiect activ al infracţiunii este calificat, în sensul că acesta nu poate fi decât o persoană fizică sau juridică cu atribuţii de evidenţiere în documentele legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, cum ar fi: contribuabilul, administratorul, directorul economic, contabilul şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească obligaţia de a aplica corespunzător reglementările contabile, contabilul sau societatea care prestează servicii de contabilitate pe bază de contract de prestări servicii.
Când se poate reţine această infracţiune?
Potrivit ştirilor juridice, în practica judiciară s-a stabilit că neavând ca scop reducerea obligaţiilor fiscale, creând obligaţii fiscale către stat, operaţiunile fictive nu pot conduce la sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale şi nu întrunesc aşadar elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală.
În ceea ce privește evidențierea unor operațiuni fictive, organele de control au constatat realitatea operațiunilor efectuate, si anume achizițiile intracomunitare de autoturisme second hand și revânzările pe teritoriul României – imputând doar că s-a aplicat în mod eronat un regim special de taxare TVA, la marja de profit și nu la prețul de vânzare, ceea ce nu poate reprezenta o operațiune fictivă, atâta vreme cât acesta a fost aplicat în fapt, iar TVA a fost calculat, colectat și virat la bugetul de stat așa cum a fost perceput de la cumpărator.
Pentru toate aceste considerente, aplicarea unui regim special de taxare ( fie in mod voit, fie din eroare), raportat la incriminările cuprinse în Legea nr. 241/2005 nu întrunește elementele constitutive ale vreunei infracțiuni de evaziune fiscală.
Ca fenomen, evaziunea fiscală se întâlneşte atât pe plan naţional, cât şi pe cel internaţional, reprezentând una dintre cele mai răspândite infracţiuni cu caracter economic.