În cursul urmăririi penale, după punerea în mişcare a acţiunii penale, inculpatul şi procurorul pot încheia un acord, ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei de către inculpat. Însă, potrivit ştirilor juridice, pentru încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei este necesar să fie respectate anumite condiţii.

Astefel, art. 480 alin. 1) C. procedură penală prevede că acordul de recunoaştere a vinovăţiei se poate încheia numai cu privire la infracţiunile pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult 15 ani.

Acesta articol a constituit subiectul unei excepţii de neconstituţionalitate.

Cum s-a motivat excepţia de neconstituţionalitate?

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile art. 480 din Codul de procedură penală nu prevăd obligativitatea stabilirii cuantumului pedepsei, în cazul acordului de recunoaştere a vinovăţiei, prin raportare la limitele speciale de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea cu privire la care este încheiat acest acord reduse cu o treime, fiind, astfel, în discordanţă cu dispoziţiile art. 374 alin. (4) şi art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, care prevăd reducerea obligatorie a acestor limite cu o treime, în cazul în care inculpatul recunoaşte învinuirea şi solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Se arată că dispoziţiile legale criticate pot genera situaţia în care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă mult mai grea în cazul încheierii unui acord de recunoaştere a vinovăţiei, faţă de pedeapsa ce i-ar putea fi aplicată în cazul recunoaşterii învinuirii, cu toate că, în cadrul ambelor proceduri, acesta recunoaşte faptele reţinute în sarcina sa de organele de urmărire penală. Pentru aceste motive, se susţine că legiuitorul a reglementat un regim juridic diferit pentru persoane aflate în situaţii juridice similare, cu consecinţa încălcării principiului egalităţii în drepturi, prevăzut la art. 16 din Constituţie, dar şi a dispoziţiilor art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală referitoare la înfăptuirea justiţiei.

Ce a decis Curtea Constituţională?

Curtea Constitţională reţine că spre deosebire de acordul de recunoaştere a vinovăţiei, recunoaşterea învinuirii are loc în faza judecăţii în primă instanţă. Aceasta constituie o procedură simplificată de judecare şi soluţionare a cauzei, în cadrul căreia inculpatul recunoaşte situaţia de fapt reţinută în sarcina sa prin rechizitoriu şi solicită să fie judecat pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale şi a înscrisurilor noi prezentate de părţi şi de persoana vătămată.

Susţinerea de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate a necesităţii reglementării, în mod corespunzător, a ipotezei stabilirii, prin acordul de recunoaştere a vinovăţiei, a unei pedepse nejustificat de mari apare ca fiind nejustificată, având în vedere scopul încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei, acela al soluţionării cauzelor penale într-un mod reciproc avantajos atât pentru inculpat, cât şi pentru stat, scop ce reiese din interpretarea sistematică a normelor procesual penale ce reglementează această instituţie.

Prin urmare, Curtea Constituţională a respins această excepţie, soluţie regăsită în Decizia nr. 690/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 135/2017.