Manifestaţiile de stradă, protestele, sunt reglementate în legislaţie prin Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice.

Libertatea cetăţenilor de a-şi exprima opiniile politice, sociale sau de altă natură, de a organiza mitinguri, demonstraţii, manifestaţii, procesiuni şi orice alte întruniri şi de a participa la acestea este garantată prin lege. Asemenea activităţi se pot realiza numai paşnic şi fără niciun fel de arme.

Se prevăd şi sancţiuni în cazul în care nu sunt respectate dispoziţiile legale. Una dintre contravenţii prevăzută de legislaţie, art. 26 alin. 1) lit. e) din legea menţionattă anterior, este instigarea prin orice mijloace, iniţierea sau recurgerea la acţiuni violente sau alte manifestări, cu intenţia de zădărnicire ori tulburare, în orice mod, a adunărilor publice.

Această contravenţie a fost criticată şi s-a susţinut că prin reglementarea acesteia sunt încălcate prevederile constituţionale fiind invocată o excepţie de neconstituţionalitate în acest sens.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că sintagmele “sau alte manifestări” şi “în orice mod” din cuprinsul alin. (1) lit. e) al art. 26 din Legea nr. 60/1991 sunt lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate, creând posibilitatea unor interpretări diferite.

S-a invocat şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene prin care s-a statuat că imperativul asigurării previzibilităţii legii, standard ce constituie un mijloc de garantare a securităţii juridice a destinatarilor acesteia. Subiectele de drept trebuie să îşi poată adapta conduita la condiţiile prevăzute în cuprinsul dispoziţiilor legale în vigoare.

Curtea Constituţională reţine că scopul reglementării este acela de a sancţiona contravenţional şi, respectiv penal, acţiunile săvârşite cu intenţia de zădărnicire sau tulburare a adunărilor publice, a căror organizare şi desfăşurare sunt reglementate prin Legea nr. 60/1991.

În realizarea acestui scop, legiuitorul a procedat la enumerarea exemplificativă, în cuprinsul dispoziţiilor art. 26 alin. (1) lit. e) din legea anterior menţionată, a unor fapte săvârşite cu intenţia producerii rezultatului anterior arătat, fiind precizate, în mod expres, în ipoteza normei de incriminare, fapta de instigare şi cele de iniţiere şi recurgere la acţiuni violente, urmate de sintagma “alte manifestări”. Prin aceasta din urmă se înţelege orice alte fapte a căror comitere denotă intenţia de a produce rezultatul avut în vedere de legiuitor, constând în zădărnicirea sau tulburarea adunărilor publice.

De asemenea, utilizarea în cuprinsul normei juridice criticate a expresiei “în orice mod”, după sintagma “intenţia de zădărnicire ori tulburare”, arată intenţia legiuitorului de a nu restrânge sfera de aplicare a normei juridice criticate la anumite modalităţi de zădărnicire sau tulburare a liniştii publice, textul criticat urmând a fi aplicabil independent de acestea.

Din aceste considerente, a respins excepţia de neconstituţionalitate, soluţie regăsită în Decizia nr. 689/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 130/2017.