Legea dării în plată este pentru unii o degrevare de sarcina creditului însă alţii nu sunt de acord cu prevederile acestei legi şi rămâne încă o lege discutabilă. Mai multe excepţii de neconstituţionalitate s-au formulat împotriva acestei legi, multe dintre ele au fost respinse însă după cum ştim au fost şi excepţii care au fost admise.
O noutate legislativă în acest domeniu este o excepţie de neconstituţionalitate care a fost invocată recent şi care a fost soluţionată prin Decizia nr. 638/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 121/2017.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, prin raportare la art. 1 alin. (4) coroborat cu art. 126 alin. (1) din Constituţie deoarece, în temeiul acestor norme constituţionale, legiuitorul nu poate interveni asupra raporturilor juridice consfinţite pe calea hotărârilor judecătoreşti, care se bucură de autoritate de lucru judecat.
Legea nr. 77/2016, însă, prin art. 8 alin. (5), intervine asupra măsurilor stabilite de către instanţele judecătoreşti în două moduri, şi anume, atât asupra litigiilor în care instanţa a pronunţat o hotărâre definitivă sau irevocabilă, cât şi în cele aflate în faza executărilor silite, stabilind că atât consumatorii împotriva cărora s-a pronunţat de către instanţele judecătoreşti o hotărâre cu privire la contractul de credit, cât şi cei care se află în executare silită, indiferent de stadiul acesteia, pot solicita creditorului ştergerea datoriei decurgând din contractul de credit în integralitate, indiferent de stadiul procedurii judiciare sau extrajudiciare. Cu alte cuvinte, noua lege intervine asupra caracterului executoriu sau definitiv al unei hotărâri judecătoreşti, precum şi asupra modalităţii de încetare a unei executări silite, stabilind că un consumator, indiferent de situaţia juridică la care este parte, poate solicita instanţei modificarea acesteia în virtutea noii legi.
Curtea Constituţională a reţinut că s-a mai pronunţat asupra unei excepţii de neconstituţionalitate cu subiect cumun unde a statuat că, contractele încheiate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 77/2016 nu poate fi recunoscută, fiind în contradicţie cu prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii, cele ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum şi cele ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei. În aceste condiţii, prevederile legale criticate nu sunt clare, permiţând interpretări contradictorii cu privire la posibilitatea instanţei judecătoreşti de a verifica îndeplinirea condiţiilor privind existenţa impreviziunii.
Curtea a constatat că darea în plată poate opera şi în faza executării silite, neputându-se reţine încălcarea autorităţii de lucru judecat al hotărârii instanţei judecătoreşti care a încuviinţat executarea silită, întrucât aceasta nu are ca obiect soluţionarea fondului. Chiar şi în această fază instanţa poate aprecia cu privire la îndeplinirea condiţiilor privind existenţa impreviziunii.
Potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, “nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“. În concluzie, s-a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate invocată.