Codul penal prevede că aplicarea pedepsei poate fi amânată dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în legislaţia penală.

Mai mult, în art. 89 C. penal se prevede că după ce a fost luată măsura aplicării dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana supravegheată mai săvârşise o infracţiune până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus amânarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen, amânarea se anulează, aplicându-se, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.

Cu privire la articolul menţionat mai sus, potrivit ştirilor juridice, a fost formulată o excepţie de neconstituţionalitate.

Ce s-a susţinut în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate?

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se suţine că sintagma “persoană supravegheată”, din cuprinsul textului criticat, este lipsită de claritate, precizie şi previzibilitate şi că aceasta nu este definită în cuprinsul Codului penal sau în cuprinsul altui act normativ în vigoare, nepermiţând destinatarilor legii penale să îşi adapteze conduita la exigenţele sale. Este subliniat caracterul imperativ al necesităţii asigurării de către legiuitor a standardului calităţii legii, făcându-se trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

Ce a decis Curtea Constituţională?

Curtea constată că, chiar dacă noţiunea de “persoană supravegheată” nu este definită în Codul penal sau în Codul de procedură penală, din analiza sistematică a dispoziţiilor legale Curtea reţine că aceasta se referă la persoana cu privire la care a fost dispusă o măsură de supraveghere, indiferent că este vorba despre persoana faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei sau de persoana condamnată, în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi al liberării condiţionate.

Curtea reţine că sensul sintagmei criticate de autorul excepţiei poate fi determinat cu exactitate, fiind vorba despre persoana care a săvârşit o infracţiune şi în privinţa căreia instanţa competentă a dispus amânarea aplicării pedepsei şi măsura supravegherii, pentru o durată de 2 ani de la data amânării aplicării pedepsei, conform prevederilor art. 84 alin. (1) din Codul penal. Astfel, persoana supravegheată este persoana care se află în interiorul unui termen de supraveghere, stabilit potrivit normei juridice anterior referite.

Potrivit ştirilor juridice, Curtea constată că prevederile art. 89 alin. (1) din Codul penal sunt clare, precise şi previzibile, nefiind contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la calitatea legii.

Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 691/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 121/2017.