Acţiunea în stabilirea paternităţii este o acţiune de stare civilă şi are ca obiect determinarea, pe calea justiţiei, a legăturii de filiaţie dintre copilul din afara căsătoriei şi tatăl său. Acţiunea aparţine atât copilului minor din afara căsătoriei cât şi copilului major din afara căsătoriei. În cazul copilului lipsit de capacitate de exerciţiu, acţiunea se introduce de către mama lui, iar în lipsa acesteia de către reprezentantul său legal.

În cele ce urmează vom prezenta un caz practic pentru a înţelege şi mai bine această acţiune.

Reclamanta a susţinut că a rămas însărcinată în luna mai a anului 2011 iar minorul s-a născut la data de 13.03.2012.

Raportând data nasterii minorului la textul reglementat de art. 412 Cod civil rezulta că în speta timpul legal al concepţiei este situat în intervalul 18 05.201 1-15.09.2011.

Din probele testimoniale administrate în cauza s-a retinut că relaţia părţilor s-a încheiat definitiv în jurul datei de 24.04.2011 rezultând astfel că relaţia dintre părţi s-a încheiat anterior debutului timpului legal al concepţiei şi refuzul pârâtului de a se prezenta la interogatoriu poate fi socotit ca o mărturisire deplină sau numai un început de dovadă în folosul părţii potrivnice însă avându-se în vedere natura şi obiectul cauzei instanţa de fond a apreciat că paternitatea trebuie să rezulte în mod cert din probe şi nu din prezumţii care nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză.

Apelul declarat împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a fost admis de instanţa de apel constatându-se că pârâtul este tatăl minorului născut de reclamantă la data de 13.03 2011, s-a dispus înscrierea în actul de naştere al minorului la rubrica tată a pârâtului , s-a stabilit locuinţa minorului la mama, fiind obligat pârâtul la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorului de la data înregistrării cererii de chemare în judecata şi până la finalizarea studiilor de către minor dar nu mai mult de vârsta de 26 ani.

Potrivit ştirilor juridice, instanţa a reţinut că în lipsa unei expertize ADN cea mai sigura şi concludenta proba în materia acţiunilor de stabilire a filiaţiei unui copil din afara căsătoriei instanţele se vor pronunţa doar pe baza probelor cu înscrisuri , martori şi interogatorii, probe cu un grad de precizie mai mic decât cea ştiintifică ce nu s-a putut administra în cauză. Presupusul tată nu s-a prezentat la prelevarea probelor refuzând pe motic că apelanta este violentă.

Este interesant decizia instanţei şi anume, instanta de apel a constatat că probele cu înscrisuri, martori şi interogatoriu administrate în faţa ambelor instanţe coroborate cu refuzul pârâtului de a se prezenta la interogatoriu şi la expertiza ADN ceea ce atrage aplicarea art. 225 Cod procedura civilă cu valoare de început de dovada scrisă coroborata cu restul probelor dovedesc temeinicia cererii reclamantei.