Marți, 17 ianuarie 2017, Plenul Curții Constituționale, a luat în dezbatere excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.453 alin.(3) și alin.(4) teza întâi și art.457 alin.(2) din Codul de procedură penală, cu următorul conținut:

– Art. 453 alin.(3) și alin.(4) teza întâi – „(3) Cazurile prevăzute la alin.(1) lit. a) și f) pot fi invocate ca motive de revizuire numai în favoarea persoanei condamnate sau a celei faţă de care s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei.

(4) Cazul prevăzut la alin.(1) lit.a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal, […].”

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate și a constatat că:

– dispoziţiile art. 453 alin.(3) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale cu privire la cazul de revizuire prevăzut la alin.(1) lit.a);

– soluția legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 453 alin.(4) teza întâi din Codul de procedură penală, care exclude posibilitatea revizuirii hotărârii de achitare pentru cazul prevăzut la alin.(1) lit.a), este neconstituțională;

– soluția legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 457 alin.(2) din Codul de procedură penală, care exclude cazul de revizuire prevăzut la art. 453 alin.(1) lit.a), este neconstituțională.

Curtea a constatat că dispoziţiile art. 453 alin.(3) din Codul de procedură penală cu privire la cazul de revizuire prevăzut la alin.(1) lit.a), precum și dispoziţiile art. 453 alin.(4) teza întâi din Codul de procedură penală – cu privire la soluția legislativă care exclude posibilitatea revizuirii hotărârii de achitare pentru cazul prevăzut de art.453 alin.(1) lit.a) din Codul de procedură penală – sunt de natură să înfrângă, în principal, egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea dreptului fundamental de acces liber la justiţie, se menționează în comunicatul Curții.

De asemenea, ca și consecință a constatării neconstituționalității acestor texte de lege, soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 457 alin.(2) din Codul de procedură penală, care exclude cazul de revizuire prevăzut la art. 453 alin.(1) lit.a), este de natură a aduce atingere, în principal, egalității în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea dreptului fundamental de acces liber la justiţie, principii consacrate de prevederile art.16 și ale art.21 din Constituție.