Lobby-ul o activitate nu prea cunoscuta la noi şi confundată cu activitatea de trafic de influenţă.

Dar ce presupune de fapt această activitate?

Cuvântul „lobby” defineşte o activitate fundamentală a operaţiunilor unei societăţi pluraliste. În unele ţări, termenul de lobby are o accepţiune negativă, datorită confuziilor pe care societăţile respective le fac în legătură cu înţelesul natural şi fundamental al acestui termen, însă în ţările cu o democraţie dezvoltată şi veche, prin acest cuvânt se înţelege doar exprimarea liberă a unei opinii şi promovarea acesteia prin diferite metode, având ca obiectiv final persuasiunea factorilor de decizie asupra punctului de vedere exprimat.

Potrivit DEX-ului lobby-ul este definit ca un grup de persoane care influențează în parlament, în guvern etc. adoptarea unor hotărâri; grup de presiune (politică, diplomatică etc.).

În România încă se fac confuzii în legătură cu terminologia cuvântului „lobby”, confuzii care se datorează atât inexistenţei unui cadru legal în care activitatea amintită mai sus să fie reglementată, cât şi datorită confuziei dintre activitatea de lobby şi infracţiunea de trafic de influenţă.

Potrivit Comisiei Europene, “În limbajul curent, sunt folosiţi mai mulţi termeni pentru a desemna acest fenomen: grupuri de interese, grupuri de presiune, lobby, grupuri de promovare. Fiecare dintre aceştia face trimitere la un anumit aspect al activitatii de reprezentare a intereselor. Pentru a evita expresiile „lobby” si „lobbyist”, care au uneori o conotaţie negativa şi din dorinţa de a sublinia aspectele pozitive ale acestei activităţi, Comisia Europeana a decis să adopte o terminologie neutra şi să vorbească despre „reprezentanţi ai grupurilor de interese” şi de „reprezentare a intereselor”.

De aici a apărut şi vehicularea reglementării lobby-ului într-un act normativ.

Care sunt argumentele pro şi contra reglementării lobby-ului?

Argumentele în favoarea reglementarii lobby-ului sunt:

• Accesul liber şi deschis la toate puterile din stat este o caracteristică a bunei guvernări, fiind o foarte importantă chestiune de interes public, iar a face lobby pe lângă deţinătorii de funcţii sau demnitaţi publice este o activitate legitimă, prevăzută în Constituţie.
• Guvernul României este preocupat de reglementarea lobby-ului ca parte a Programelor de Prevenire şi Acţiune împotriva Corupţiei. Reglementarea lobby-ului este oarecum conjugată cu reglementarea imunităţii parlamentare, a conflictului de interese, a finanţării partidelor politice şi campaniilor electorale, a modalităţilor de control asupra acestor finanţări, respectiv cu elaborarea unei grile de evaluare a proiectelor de acte normative, astfel încât acestea să nu poată fi folosite pentru satisfacerea unor interese de grup sau clientelare.

Argumentele împotriva reglementarii lobby-ului sunt:

• Exista pericolul că reglementarea lobby-ului ar putea conduce la crearea unei paturi privilegiate de lobby-işti agreaţi de anumite instituţii şi/sau persoane care ocupă funcţii ori demnităţi publice, contravenind principiului de liber acces la autorităţile publice. 
• Mecanismele de consultare existente (comisii tripartite de dialog social şi/sau dezbateri publice asupra proiectelor de acte normative de la nivel local la cel central) satisfac atât nevoia de reprezentare a intereselor în procesul decizional, cât şi cerinţele de implicare şi participare publică.

Se vehiculează tot mai mult reglementarea acestei activităţi!

În prezent, în România nu se poate face o discuţie, de exemplu, cu un conducător al unui minister despre proiecte, investiţii, idei inovatoare, expertiză tehnică, fără a exista pericolul apariţiei unor acuzaţii de trafic de influenţă. De asemenea, dacă oficialul respectiv face vreun gest în urma unei astfel de discuţii, el poate fi acuzat de abuz în serviciu.

Un fost deputat susţine că legea lobby-ului trebuie promovată pentru a scoate la lumină finanţările legale şi ilegale, reglementând indirect şi finanţările partidelor şi personalităţilor politice, inclusiv parteneriatele public-private. Legea lobby-ului este şi un element de progres într-o lume economică dinamică. Autorităţile trebuie să vină în contact direct cu factorii economici dinamici şi competitivi, care încearcă să construiască o lume mai bună pentru profitul lor, dar şi pentru profitul nostru, al tuturor.

Acest lucru se va întâmpla dacă se găseşte o cale echilibrată de concepere cât mai urgentă a acestei legislaţii, care să nu oprească abuzuri prin generarea de alte abuzuri, ci să pregătească România pentru un loc în epoca viitoare, a unei lumi competitive, dar solidare cu oamenii care o compun.