Executarea silită a debitorului nu este o situaţie tocmai plăcută. Condiţiile de admisibilitate a executării silite sunt prevăzute în art. 713 C. procedură civilă. Astfel, dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestaţie motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecăţii în primă instanţă sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.

Mai mult, s-a prevăzut faptul că, creditorii neurmăritori au dreptul de a interveni în executarea efectuată de alţi creditori, pentru a lua parte la executare sau la distribuirea sumelor obţinute din urmărirea silită a bunurilor debitorului.

S-a considerat că dispoziţia de mai sus nu este în concordanţă cu dispoziţiile constituiţionale iar în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prin condiţionarea admisibilităţii unei contestaţii la executare formulate de un creditor neurmăritor de calitatea acestuia de creditor intervenient se ajunge la imposibilitatea realizării în practică a unei contestaţii la executare formulate de un astfel de creditor.

Potrivit ştirilor juridice, s-a avut în vedere că interpretarea textului legal criticat în sensul că se poate formula contestaţie la executare de către un creditor neurmăritor numai după ce intervine în executarea silită cu privire la care se formulează contestaţia la executare face imposibilă exercitarea accesului la justiţie. Contestaţiile la executare sunt admisibile dacă sunt formulate de creditorii sau alte persoane interesate sau vătămate prin executare, astfel cum stabileşte art. 712 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Curtea Constituţională are în vedere faptul că în ceea ce priveşte solicitarea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate de a constata neconstituţionalitatea interpretării date de o anumită instanţă judecătorească prevederilor art. 713 alin. (4) din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că interpretarea şi aplicarea normelor legale la speţa dedusă judecăţii este atributul instanţelor de judecată şi nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, iar nu cu privire la modul de aplicare a legii, astfel încât excepţia va fi respinsă ca inadmisibilă.

Această soluţie este una logică iar Curtea a atras atenţia de nenumărate ori că nu este competentă să soluţioneze interpretarea şi aplicarea normelor legale la speţa dedusă judecăţii ci acesta este atributul instanţelor de judecată. Soluţie, care o regăsim în Decizia nr. 627/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 41/2017.