Legea penală a suferit în ultimii ani mai multe modificări şi să nu uităm că am trecut de la vechile prevederi penale la Noul Cod de procedură penală. Însă noile prevederi legislative au adus şi dificultăţi de aplicare şi interpretare iar pe baza acestora s-au formulat mai multe excepţii de neconstituţionalitate.

Astfel, art. 470 C. procedură penală prevedea că “Rejudecarea cauzei se face potrivit regulilor de procedură aplicabile etapei procesuale pentru care s-a dispus redeschiderea procesului penal”.

Însă această prevedere a fost considerată neconstituţională, invocându-se o excepţie de neconstituţionalitate în acest sens.

Cum s-a motivat excepţia de neconstituţionalitate?

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia citează literatura de specialitate în care s-a susţinut opinia potrivit căreia prevederile art. 470 din Codul de procedură penală instituie posibilitatea ca persoana judecată în lipsă să obţină redeschiderea fazei de judecată a cauzei (în fond şi în apel), fără a se putea solicita reluarea fazei camerei preliminare. Face referire autorul excepţiei atât la Decizia Curţii Constituţionale nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, în care s-a subliniat importanţa camerei preliminare în ansamblul procesului penal, cât şi la expunerea de motive a noului Cod de procedură penală, în care s-a arătat că raţiunea reglementării redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate este aceea de a asigura compatibilitatea legislaţiei române cu standardele impuse de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Potrivit ştirilor juridice, autorul acesteia susţine că normele procesual penale cuprinse în art. 470 încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, apreciind că inculpatul pentru care s-a redeschis procesul penal este necesar să se afle în aceeaşi situaţie şi să beneficieze de aceleaşi drepturi ca şi inculpatul faţă de care s-a dispus pentru prima dată trimiterea în judecată. Subliniază că, odată ce s-a trecut de procedura admisibilităţii în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal, nu se mai justifică nicio diferenţă de tratament între inculpatul care a fost judecat în lipsă şi faţă de care s-a constatat judecarea cauzei în lipsă, fiindu-i admisă cererea de redeschidere a procesului penal, şi inculpatul aflat la primul ciclu procesual şi trimis pentru prima oară în judecată.

Ce a decis Curtea Constituţională?

Curtea reţine că art. 470 din Codul de procedură penală – ce face obiect al controlului de constituţionalitate în prezenta cauză – a fost abrogat prin art. II pct. 116 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016. Dispoziţiile art. 466 – 469 din titlul III capitolul V secţiunea a 4 – a din Codul de procedură penală, modificate, în parte, prin actul normativ precitat, reglementează în continuare cu privire la procedura redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate, scopul acestei noi căi extraordinare de atac fiind garantarea dreptului la un proces echitabil – prevăzut de art. 6 din Convenţie – al persoanei condamnate în lipsă, prin respectarea principiilor contradictorialităţii, egalităţii armelor, exercitării dreptului la apărare prin propria persoană, nemijlocirii, oralităţii şi aflării adevărului, precum şi dreptului de a interoga martorii sau părţile din proces.

Curtea constată că norma procesual penală criticată nu exclude expressis verbis parcurgerea fazei camerei preliminare în procesul penal redeschis, în prezenta cauză instanţa de fond pronunţându-se cu privire la cereri şi excepţii referitoare la regularitatea actului de sesizare, însă cu încălcarea normelor de competenţă funcţională, deoarece în cauză nu a existat o dispoziţie formală de trecere a cauzei în procedura de cameră preliminară, astfel că motivele de neconstituţionalitate formulate de autorul excepţiei privesc, în realitate, modul de interpretare şi aplicare de către instanţa de judecată a normelor procesual penale ale art. 470.

Aşa încât a răspunde criticilor autorului excepţiei în această situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.

În acest context nu rămâne decât să respingă excepţia de neconstituţionalitate, soluţie regăsită în Decizia nr. 647/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 40/2017.