Organizarea şi exercitarea profesiei de avocat este reglementată de Legea nr. 51/1995.

Vom supune atenţiei trei reglementări din actul normativ prevăzut mai sus şi anume:

Art. 48: “(1) Este interzis avocatului ca, în mod nemijlocit sau prin persoane interpuse, să folosească procedee incompatibile cu demnitatea profesiei în scopul dobândirii clientelei.
(2) De asemenea, este interzis avocatului să folosească mijloace de reclamă sau de publicitate în acelaşi scop. Statutul stabileşte cazurile şi măsura în care avocatul poate informa publicul cu privire la exercitarea profesiei sale.”.
Art. 89 alin. (1): “Sancţiunile disciplinare sunt: [. . .]
e) excluderea din profesie.”.
Art. 14: “Este nedemn de a fi avocat: [. . .]
b) cel care a săvârşit abuzuri prin care au fost încălcate drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, stabilite prin hotărâre judecătorească, sau a săvârşit abateri disciplinare grave, sancţionate cu măsura excluderii din profesie, ca sancţiune disciplinară”.Dacă coloborăm articolele de mai sus putem ajunge la concluzia că aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 24 care consacră dreptul la apărare, art. 37 referitor la dreptul de a fi ales, art. 40 privind dreptul de asociere, precum şi celor ale art. 53 alin. (2) referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

O excepţie de neconstituţionalitate a fost formulată în acest sens. În motivarea ei s-a susţinut că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale prin faptul că nu se prevede un termen în care operează sancţiunea disciplinară a excluderii din profesia de avocat. În acest context, apreciază că excluderea sine die, fără termen, din profesia de avocat, este neconstituţională, întrucât chiar şi în cazul condamnării penale există instituţia reabilitării.

Or, “avocatul exclus din profesie, în România, nu poate să mai dea niciodată examen pentru primirea în profesie, pentru că una dintre condiţiile de înscriere la examenul de intrare în avocatură este să nu fie nedemn prin aplicarea sancţiunii excluderii”. Aşa fiind, consideră că “un singur Barou nu este îndreptăţit să ia o decizie de excludere din profesia de avocat, ci poate, cel mult, să aplice o sancţiune de excludere doar din Baroul respectiv”.

Curtea Constituţională prin Decizia nr. 629/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 36/2017, reţine că sancţiunea disciplinară a excluderii din profesia de avocat reflectă principiul demnităţii şi onoarei profesiei de avocat, reprezentând o garanţie a moralităţii şi probităţii profesionale pentru membrii baroului. Din această perspectivă, legislaţia referitoare la organizarea profesiei de avocat este guvernată de anumite principii şi reguli care asigură o bună, normală şi legală desfăşurare a activităţii de avocat, acesta fiind obligat să se abţină de la comiterea unor fapte antisociale care ar arunca asupra sa o lumină negativă.

Potrivit ştirilor juridice, se susţine că impunerea prin lege a unor rigori în materia publicităţii formelor de exercitare a profesiei este menită să conserve principiile esenţiale şi natura aparte a profesiei de avocat, care o plasează în sfera sistemului judiciar, fără a aduce însă atingere normelor constituţionale invocate.

Trebuie să reţinem faptul că legiuitorul are atât competenţa de a reglementa condiţiile pentru ocuparea unor funcţii sau exercitarea unor profesii, cât şi competenţa de a stabili cazuri de încetare a acestora. Totodată, cazul reglementat de dispoziţiile de lege criticate nu este decât consecinţa logică a condamnării definitive a notarului public pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni grave sau care aduce atingere prestigiului profesiei, nefiind prin urmare de natură să aducă atingere prevederilor din Legea fundamentală.