Odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod penal putem afirma că au apărut şi problemele în ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă.
Din acest motiv în Legea de punere în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, nr. 187/2012, prevede în cazul măsurii suspendării condiţionate şi care este legea penală mai favorabilă.
În art. 15 din legea menţionată mai sus se prevede că (1)”Măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menţine şi după intrarea în vigoare a Codului penal.
(2) Regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969″.
Potrivit ştirilor juridice, alineatul 2) din acest articol a fost considerat că încalcă dispoziţiile constituţionale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 sunt neconstituţionale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, respectiv a dispoziţiilor art. 44 din noul Cod penal referitoare la pluralitatea intermediară.
Se susţine că motivele de neconstituţionalitate cu referire la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 privesc situaţia de discriminare pozitivă de care se bucură persoanele care au “beneficiat” de o condamnare anterioară la o pedeapsă a închisorii cu aplicarea suspendării sub supraveghere a executării, comparativ cu un recidivist postcondamnatoriu condamnat la pedeapsa închisorii cu aplicarea suspendării condiţionate a executării, în condiţiile săvârşirii unei noi infracţiuni, în termenul de încercare, pentru care textul sancţionator prevede alternativa pedepsei amenzii. Susţine că, în condiţiile aplicării unei pedepse cu amenda, prevederile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 aduc atingere inclusiv principiului aplicării globale a legii penale mai favorabile, consfinţit prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014, impunând, în speţă, aplicarea legii defavorabile – Codul penal din 1969 – după ce la stabilirea pedepsei s-ar aplica legea mai favorabilă – noul Cod penal.
Curtea Constituţională în ceea ce priveşte critica referitoare la crearea unui regim discriminatoriu între persoanele a căror pedeapsă a fost suspendată condiţionat şi persoanele a căror pedeapsă a fost suspendată sub supraveghere se constată că o problemă similară a fost analizată prin Decizia nr. 221 din 2 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 15 iunie 2015, paragrafele 16, 17, ocazie cu care s-a reţinut că, fiind în prezenţa unor instituţii juridice diferite, şi regimul juridic diferit reglementat de către legiuitor este justificat. În aceste condiţii, diferenţa de tratament juridic aplicabilă persoanelor aflate în ipoteza celor două norme legale este justificată tocmai de faptul că acestea nu se află în situaţii juridice similare.
În ceea ce priveşte invocarea de către autorii excepţiei a dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) se reţine că principiul legalităţii este unul de rang constituţional, astfel încât încălcarea legii are drept consecinţă imediată nesocotirea dispoziţiilor constituţionale precitate, care prevăd că respectarea legilor este obligatorie. Statul de drept asigură supremaţia Constituţiei, corelarea tuturor legilor cu aceasta.
În aceste condiţii, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate, soluţie regăsită în Decizia nr. 732/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 39/2017.