Previzibilitatea legii, motiv de sesizare CCR


images-4Cadrul de reglementare pentru desfăşurarea activităţilor în sectorul energiei electrice şi al energiei termice produse în cogenerare, în vederea utilizării optime a resurselor primare de energie în condiţiile de accesibilitate, disponibilitate şi suportabilitate şi cu respectarea normelor de siguranţă, calitate şi protecţie a mediului este stabilit în Legea energiei electrice şi a gazelor naturale  nr. 123/2012.

Această lege prevede sancţiuni şi contravenţii în caz de nerespectare a dispoziţiilor legale. Potrivit art. 93 alin. 1) pct. 4 constituie contravenţie nerespectarea condiţiilor de valabilitate asociate licenţelor, atestatelor, autorizaţiilor emise de ANRE.

Potrivit ştirilor juridice, această prevedere a fost contestată invocându-se o excepţie de neconstituţionalitate în acest sens.

În motivarea excepţiei se arată că dispoziţiile legale criticate încalcă principiul legalităţii şi securităţii juridice, astfel cum acest principiu a fost interpretat în mod constant în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, precum şi în cea a Curţii Constituţionale. Aceste prevederi legale stabilesc o contravenţie într-un mod general, ambiguu şi imprecis (nefiind precizată în mod clar încălcarea cărei obligaţii a titularului de licenţă din condiţiile de valabilitate asociate licenţei emise de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei ar constitui contravenţie şi ar atrage, ca urmare, răspunderea contravenţională a acestui titular). Astfel, dispoziţiile legale criticate sunt lipsite de previzibilitate şi accesibilitate.

Se consideră că profitând de caracterul general, neclar şi neprevizibil al normei, Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei are posibilitatea de a considera, în mod excesiv şi arbitrar, ca reprezentând contravenţie nerespectarea oricărei obligaţii din licenţa de furnizare prin trimiterea făcută în această licenţă la normativele, prescripţiile, standardele şi alte acte normative în vigoare în sectorul energiei electrice. De aici rezultă că nerespectarea oricărei dispoziţii normative ar putea reprezenta o contravenţie, cu consecinţa aplicării de sancţiuni contravenţionale titularilor de licenţă.

Curtea Constituţională este de părere că se invocă faptul că legea în baza căreia a fost sancţionată contravenţional nu este destul de clară, întrucât nu prevede expres că este interzisă dubla facturare a sumelor datorate în urma obligaţiei legale de a achiziţiona certificate verzi (al căror cost este suportat, în final, de către consumator).

Curtea reţine că piaţa energiei electrice este o piaţă reglementată, autoritatea competentă să verifice respectarea prevederilor legale fiind Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (A.N.R.E.). Accesul pe piaţa energiei electrice în calitate de furnizor şi distribuitor presupune respectarea anumitor condiţii legale, autoritatea competentă având competenţa, potrivit art. 9 alin. (4) din Legea nr. 123/2012, să reglementeze în mod detaliat aceste condiţii.

Faptul că autoritatea competentă a invocat în procesul – verbal de sancţionare a contravenţiei, ca temei legal, prevederile art. 93 alin. (1) pct. 4 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, pentru a putea aduce în discuţie prevederile art. 8 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 220/2008, nu este o problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare şi de aplicare a legii.

Trebuie să reţinem că previzibilitatea legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. La fel se întâmplă şi cu profesioniştii, obişnuiţi să dea dovadă de o mare prudenţă în exercitarea activităţii lor. Astfel, se poate aştepta ca aceştia să acorde o atenţie specială evaluării riscurilor pe care aceasta le prezintă.

În concluzie, Curtea nu poate decât să respingă excepţia, prevederile menţionate nu încalcă dispoziţiile constituţionale. Această soluţie îşi găseşte reglementarea în Decizia nr. 470/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 34/2017.