În ultimul timp am analizat foarte multe Decizii pronunţate de Curtea Constituţională însă niciodată nu ne-am întrebat “Care va fi decizia Curţii dacă excepţia de neconstituţionalitate nu este motivată de autorul ei?”
În cele ce urmează vom prezenta Decizia nr. 527/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 34/2017.
În fapt, autorul excepţei a susţinut că întreaga O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar este neconstituţională. Însă aşa cum spuneam în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia nu arată în ce constă contradicţia dintre textele legale criticate şi prevederile constituţionale invocate.
Care este decizia Curţii Constituţionale în acest caz?
Curtea a reamintit că orice excepţie de neconstituţionalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă şi intrinsecă care va cuprinde 3 elemente: “textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat, precum şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituţionalităţii textului criticat. [. . .] În condiţiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv.
Astfel, motivarea în sine a excepţiei, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepţiei nu este o condiţie sine qua non a existenţei acesteia.” De aceea, Curtea a constatat că în situaţia în care textul de referinţă invocat este suficient de precis şi clar, astfel încât instanţa constituţională să poată reţine în mod rezonabil existenţa unei minime critici de neconstituţionalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepţia de neconstituţionalitate şi să considere deci că autorul acesteia a respectat şi a cuprins în excepţia ridicată cele trei elemente menţionate.
Potrivit ştirilor juridice, în prezenta cauză, indicarea celor cinci temeiuri constituţionale nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autori.
S-a hotărât că “simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că “Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi“.
În concluzie în aceste cazuri, cum este cazul de faţă, Curţii nu îi rămâne decât să respingă, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate.