După cum bine ştim nimic nu este gratis astfel că şi acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru.
Însă ne întrebăm ce se întâmplă atunci când acţiunea introdusă în instanţă are mai multe capete de cerere, cum se stabileşte taxa de timbru în acest caz?
O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, reglementează în art. 34 alin. 1) şi această situaţie. Soluţia prevăzută este că atunci când o acţiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferită, taxa judiciară de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere în parte, după natura lui, cu excepţia cazurilor în care prin lege se prevede altfel.
Potrivit ştirilor juridice, s-a considerat că această reglementare încalcă dispoziţiile constituţionale.
Excepţia de neconstituţionalitate s-a motivat că prevederile art. 34 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 conferă posibilitatea instanţelor de judecată de a interpreta în mod diferit acest text de lege, cu consecinţa încălcării accesului liber la justiţie şi a principiului egalităţii în drepturi, precum şi a principiului constituţional potrivit căruia justiţia este unică, imparţială şi este egală pentru toţi.
În fapt susţine că atunci când sunt înregistrate cereri de chemare în judecată similare celor formulate de reclamant în cauzele de faţă, în care obiectul este reprezentat de pretenţii băneşti rezultate ca urmare a neachitării de către pârât a unor facturi, şi a căror contravaloare este formată atât din debitul principal, cât şi din penalităţi, unele instanţe de judecată consideră că nu se află în prezenţa unor acţiuni cu două capete de cerere care au finalitate diferită, iar timbrarea se face în mod corect (în opinia autorului excepţiei), raportat la întregul debit. Însă alte instanţe consideră aceste acţiuni ca având două capete de cerere cu finalitate diferită şi, pe cale de consecinţă, solicită timbrarea distinctă pentru fiecare din aceste capete de cerere. Astfel, autorul excepţiei consideră că prin interpretarea diferită dată de instanţele judecătoreşti noţiunii de “finalitate diferită”, se aduce atingere accesului liber la justiţie şi îi este restrânsă posibilitatea de a-şi exercita drepturile rezultând dintr-un raport juridic, deoarece se află în imposibilitate de a i se judeca cererea de chemare în judecată şi de a obţine o hotărâre care să îi permită recuperarea întregului debit (atât debit principal, cât şi penalităţi).
Curtea Constituţională a reţinut că autorul excepţiei este nemulţumit faţă de interpretarea şi aplicarea neunitară de către instanţele de judecată a textului de lege criticat, ceea ce, în opinia sa, ar genera o încălcare a accesului liber la justiţie şi ar crea, totodată, o situaţie discriminatorie între justiţiabili. Aceste aspecte nu pot fi convertite însă în vicii de neconstituţionalitate, menite să justifice contrarietatea reglementării criticate cu dispoziţiile invocate din Legea fundamentală.
De reţinut este faptul că aspectele care determină finalitatea capetelor de cerere, necesare pentru a stabili taxa judiciară de timbru ce se datorează, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, ci sunt de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege, potrivit cu particularităţile fiecărei cauze. A răspunde afirmativ criticilor autorului excepţiei în această situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce contravine prevederilor art. 126 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.
Din aceste considerente Curtea a respins excepţia, ca inadmisibilă, prin Decizia nr. 607/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 1068/2016.