Procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă sunt reglementate de Legea nr. 85/2014 publicată în Monitorul Oficial nr. 466/2014.

Art. 118 din această lege prevede că “Acţiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii. În cazul admiterii acţiunii, părţile vor fi repuse în situaţia anterioară, iar sarcinile existente la data transferului vor fi reînscrise”. Comitetul creditorilor poate introduce la judecătorul – sindic o astfel de acţiune, dacă administratorul judiciar/lichidatorul judiciar nu o face. Poate introduce această acţiune, în aceleaşi condiţii, creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor înscrise la masa credală.

Împotriva acestor prevederi a fost formulată o excepţie de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că dispoziţiile legale criticate încalcă principiului accesului liber la justiţie, întrucât creditorii, alţii decât cei reprezentaţi în comitetul creditorilor sau de creditorul majoritar care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor înscrise la masa credală, nu au posibilitatea de a intenta acţiuni în justiţie pentru anularea unor acte frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, deşi acest drept le este garantat constituţional.

Curtea Consttuţională a constatat că dispoziţia nouă, introdusă prin Legea nr. 85/2014, nu contravine textelor constituţionale invocate de autoarea excepţiei întrucât, înaintea creditorului care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor, legea dă dreptul la acţiune administratorului judiciar/lichidatorului judiciar şi comitetului creditorului să introducă acţiunea în justiţie. Numai în condiţiile în care administratorul judiciar/lichidatorul judiciar nu acţionează intervine comitetul creditorilor sau creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor. Cu alte cuvinte, în exercitarea competenţelor sale, legiuitorul a luat în considerare atât interesele creditorilor, dar şi necesitatea clarificării cât mai rapide a situaţiei financiare a unei societăţi în urma parcurgerii procedurii insolvenţei. El a pus la dispoziţia creditorilor minoritari suficiente garanţii care să permită desfăşurarea în bune condiţii a procedurii menţionate.

Curtea mai reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 51 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, împotriva măsurilor şi deciziilor comitetului creditorilor, orice creditor poate formula contestaţie la judecătorul – sindic, iar potrivit prevederilor art. 51 alin. (7) în cazul în care un membru al comitetului creditorilor votează repetat în situaţie de conflict de interese ori în cazul lipsei repetate nejustificate de la şedinţele comitetului creditorilor, la cererea oricărui creditor, judecătorul – sindic îl va înlocui pe respectivul membru al comitetului creditorilor, în mod provizoriu, urmând ca adunarea creditorilor să îl confirme pe cel provizoriu sau să aleagă un alt membru.

Având în vedere dispoziţiile de mai sus a fost respinsă ca neîntemeiată această excepţie, prin Decizia nr. 549/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 1030/2016.