Decizie ÎCCJ. Termenul privind procesul de restuire a imobilelor preluate abuziv


descarcarevfgLegislaţia prevede că în cazul în care a fost admisă acţiunea împotriva unui act administrativ al unei autorităţi publice, aceasta este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii. Aceste prevederi îşi găsesc reglementarea în art. 24 alin. 1) fin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Însă Legea privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, nr. 165/2013, în art. 32, prevede că: “Se instituie un termen de decădere în procedura administrativă, de 120 de zile, în care persoanele care se consideră îndreptăţite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entităţile învestite de lege. Termenul curge de la data la care persoanei i se comunică în scris documentele necesare soluţionării cererii sale”.

Potrivit ştirilor juridice, în ceea ce priveşte cele două texte de lege a intervenit o dificultate de aplicare a acestora în practica judiciară. În acest sens a fost sesizată ÎCCJ pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

Dacă în aplicarea dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 554/2004) trebuie să se ţină seama de termenele prevăzute de art. 32 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare?

Care este practica instanţelor?

Într-o opinie s-a susţinut că în aplicarea dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 – trebuie să se ţină seama de termenele prevăzute de art. 32 din Legea nr. 165/2013. Dispoziţiile acestei legi nu se aplică, însă, şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii, întrucât aceasta ar contraveni principiului neretroactivităţii legii civile, aşa cum s-a pronunţat şi Curtea Constituţională.

Într-o opinie contrară în aplicarea dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nu trebuie să se ţină seama de termenele prevăzute de art. 32 din Legea nr. 165/2013. Se consideră că autorităţile administrative trebuie să execute hotărârile judecătoreşti irevocabile sau definitive, după caz, în termenul arătat în cuprinsul acestora şi nu să le înlăture efectele în temeiul unei legi intrate în vigoare ulterior. Pentru argumentarea acestei opinii se face referire la dispoziţiile tranzitorii ale art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora “Obligaţiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21“.

Ce a decis Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie?

ÎCCJ a admis această sesizare, prin Decizia nr. 35/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 1023/2016, şi a stabilit că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, trebuie să se ţină seama de termenele prevăzute de acest articol, nu şi de cele reglementate de art. 32 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare.

Mai mult este evident faptul că termenele instituite de art. 32 din Legea nr. 165/2013 sunt reglementate în favoarea titularilor cererilor de restituire, astfel că ele nu ar putea fi opuse tocmai acelor titulari care au înţeles să nu se prevaleze de beneficiul acestor termene, ci – dimpotrivă – au recurs la sesizarea instanţei de contencios administrativ pentru a fi constrânsă autoritatea să execute cu celeritate hotărâri judecătoreşti rămase definitive înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013.