Excepţia de neconstituţionalitate nu este motivată. Care sunt efectele?


descarcare-58Regimul deţinerii, portului, utilizării armelor este reglementat prin lege, şi anume prin Legea nr. 295/2004. Aceasta stabileşte că autorizaţia de procurare a armelor letale se acordă dacă sunt îndeplinite mai multe condiţii în mod cumulativ. Dat fiind specificul acestei activităţi una dintre condiţii este ca persoanele care solicită autotizaţia să nu fi fost condamnate, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu executare, pentru infracţiuni comise cu intenţie sau alte infracţiuni.

Cele menţionate mai sus îşi găsesc reglementarea în art. 14 alin. 1) lit. c) din legea de mai sus, articol care a fost considerat neconstituţional şi s-a invocat o excepţie de neconstituţionalitate în acest sens.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât, deşi de la trimiterea sa la şcoala specială de muncă şi reeducare a trecut o perioadă de 22 de ani, împlinindu-se, deci, termenul de reabilitare, totuşi, nu poate beneficia de efectele instituţiei reabilitării pentru obţinerea autorizaţiilor solicitate pentru procurarea şi deţinerea şi folosirea unei arme de vânătoare, fiindu-i astfel îngrădit dreptul şi libertatea de a deveni vânător.

Curtea Constituţională aminteşte că Legea nr. 295/2004 stabileşte aspecte referitoare la categoriile de arme şi muniţii, precum şi condiţiile în care deţinerea, portul, folosirea şi operaţiunile cu aceste arme şi muniţii sunt permise pe teritoriul României, fiind precizate în mod concret condiţiile exercitării dreptului de deţinere a armelor, autorizarea folosirii armelor care fac obiectul dreptului de deţinere, efectele aplicării măsurilor de suspendare sau anulare a permisului de armă, precum şi căile de atac ce pot fi utilizate împotriva acestor măsuri

Potrivit ştirilor juridice, se susţine că autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu indică în mod concret ce drept fundamental i-a fost încălcat, nu individualizează acest drept, susţinerile sale făcând trimitere implicit la dreptul de a obţine permis de armă. În ceea ce priveşte presupusa neconcordanţă între prevederile legale criticate şi dispoziţiile art. 169 alin. (1) din Codul penal, Curtea reaminteşte jurisprudenţa sa constantă potrivit căreia examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele.

În concluzie, dat fiind faptul că excepţia nu a fost motivată, Curtea Constituţională a respins excepţia, prin Decizia nr. 555/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 1002/2016.