Conform Codului penal infracţiunea de favorizare a făptuitorului constă în ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate.
Potrivit ştirilor juridice, elementul material al laturii obiective constă în ajutorul dat unui făptuitor, direct sau indirect, în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, ori a tragerii la răspundere penală.
Într-un caz practic inculpatul OI a fost implicat în accidentul rutier din data de 19.11.2014, dându-și seama că organele de cercetare penală vor constata în asemenea împrejurări că nu posedă permis de conducere, a apelat la inculpatul SE pentru a-l ajuta. În acest sens, inculpatul SE s-a deplasat la locul producerii accidentului cu autoturismul personal, l-a luat pe inculpatul OI de la locul faptei pentru a câștiga timp și a crea premisele unui plan, iar între timp l-a sunat pe agentul de poliția DC-M care s-a deplasat la locul faptei, deși era în timpul liber.
SE a propus încheierea unei constatări amiabile cu celălalt conducător auto, procedură la care au renunțat deoarece oricum nu ar fi fost îndeplinite condițiile prevăzute de lege, susținând ulterior, în diverse împrejurări, inclusiv în acea seară, de față cu persoanele care se strânseseră la locul producerii accidentului, că el a condus autoturismul.
Întrebarea la care ne dorim să găsim răspuns este dacă fapta inculpatului SE poate constitui infracţiunea de favorizare a făptuitorului?
Instanţa a considerat că fapta inculpatului SE care a oferit ajutor inculpatului OI, care fusese implicat într-un accident rutier, în sensul că l-a luat pe acesta în scurt timp de la locul producerii evenimentului rutier cu autoturismul personal, apelând în același timp și la agentul de poliție DC-M care l-a luat pe celălalt conducător auto de la locul faptei (martorul DC-I), iar ulterior a inițiat o discuție “în patru” care l-a determinat pe acesta din urmă să nu meargă să declare accidentul la poliție, inițial convenind să se încheie o convenție de constatare amiabilă în care el să fie trecut în mod nereal ca și conducător auto implicat în accident în locul inculpatului OI, procedură nefinalizată, fără însă ca ulterior să fie sesizate organele de poliție, susținând în toată perioada ulterioră, în diverse împrejurări, că la volanul autoturismului ce fusese condus în fapt de inculpatul OI, s-ar fi aflat de fapt inculpatul SE, toate aceste acțiuni având ca scop împiedicarea tragerii la răspundere penală a inculpatului OI care nu poseda permis de conducere la data de 19.11.2014, aspect despre care inculpatul SE avea cunoștință, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a făptuitorului prevăzut în legislaţie de art. 269 alin.1 C. penal.
În concluzie, prin acțiunile sale inculpatul a îngreunat cercetările în cauză și tragerea la răspundere penală a inculpatului OI, fiind creată o stare de pericol pentru înfăptuirea justiției.